TRANSFER la :
http://elisabetastanciulescu.ro

UN SITE NOU,
cu toate articolele de aici + multe altele


De acum, căutaţi-mă acolo !
Veţi găsi informaţiile despre servicii, articolele de pe blog
şi, în format pdf, cărţile mele, suporturile de curs, studii nepublicate,
toate posibil de descărcat gratuit.
Mulţumesc pentru orice feedback de îmbunătăţire!

======================================================================================


GĂSIM RESURSE SĂ ÎNFLORIM ÎN ORICE CONDIŢII !

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Învaţă să te eliberezi de ideea de vinovăţie ! Răspuns la un comentariu recent

Eu nu mai spun demult nimănui "Ai şi tu o vină, asumă-ţi partea ta de vină !", pentru că nimeni nu devine mai bun când se simte vinovat, dimpotrivă !

Pe cei cu care lucrez, îi îndemn întotdeauna, şi îi ajut, să înveţe să se elibereze de ideea însăşi de vinovăţie, adică :
  1. să deosebească între vină, greşeală (limite şi slăbiciuni umane) şi responsabilitate, şi să se focalizeze pe ultimele două, lăsându-le lui Dumnezeu şi judecătorilor calificaţi sarcina de a stabili cine e vinovat şi cine nu ; foarte pe scurt :

sâmbătă, 18 decembrie 2010

vineri, 10 decembrie 2010

Sondajul CSOP, tinerii şi comunismul

    Un sondaj - Atitudini si opinii despre regimul comunist din Romania - realizat de CSOP pentru Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a aprins spiritele în presă :
    Voi scrie doar 3 comentarii.
    1. O întrebare ridică probleme de interpretare.
    2. O altă întrebare manipulează răspunsurile.
    3. Generaţiile tinere nu au fost purtătoare ale valorilor capitalist-democratice, după 1989 : rezultate care confirmă anticipări ale mele, formulate cu mulţi ani în urmă (1994 şi 2002)

    miercuri, 8 decembrie 2010

    Comunicare de performanţă : "trucuri" din sociologia calitativă / antropologie pentru a-ţi dezvolta arta conversaţiei

    • Pe parcursul unui interviu calitativ, profesionistul (operator, intervievator) foloseşte mai multe tipuri de intervenţii, iar cele mai multe dintre ele sunt utilizate - sau utilizabile / transferabile - şi în activităţile de coaching, consiliere, educaţie, jurnalism etc. şi chiar în interacţiunile cotidiene (în familie, la muncă, cu prietenii etc.). Oricine ai fi, poţi învăţa din tehnicile de cercetare calitativă multe "trucuri" pentru a-ţi dezvolta competenţele de comunicare eficace şi eficientă.
      1. Ascultarea activă şi empatică
      2. Prefaţările şi tranziţiile
      3. Intervenţii de clarificare şi aprofundare : relansările ; verificarea sensului / interpretării ; explicitarea raţionamentelor ; comunicarea unei opinii sau experienţe diferite ; întrebările directe ; intervenţii în vederea testării unor ipoteze
      4. Intervenţii pentru controlul focalizării şi creşterea calităţii răspunsurilor
      5. Întreruperile
      6. Intervenţii pentru menţinerea interesului şi încrederii interlocutorului
      7. Încheierea interviului / întâlnirii.
      (...)

      miercuri, 1 decembrie 2010

      Inteligenţă emoţională şi leadership

      •  Cercetările arată că legătura între inteligenţa emoţională şi leadership a fost mult exagerată !
       Redau aici câteva concluzii cu privire la corelaţia între inteligenţa emoţională (EI) şi leadership, desprinse dintr-un studiu de sinteză foarte recent : Harms, P. D.  and Credé, Marcus (2010) Emotional Intelligence and Transformational and Transactional Leadership: A Meta-Analysis, Journal of Leadership & Organizational Studies, 17(1) : 5–17. URL : http://jlo.sagepub.com/content/17/1/5

      luni, 22 noiembrie 2010

      Ce înseamnă să fii freelancer (liber profesionist) ?

      • Această postare a fost stimulată de întrebările adresate de Andrei Munteanu, jurnalist la "România Liberă". În articolul apărut în ziar, au fost selectate - cum e firesc - doar ideile pe care jurnalistul le-a considerat relevante pentru contextul respectiv. Reproduc aici răspunsurile, aşa cum le-am furnizat eu.
      • Citiţi şi : http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/cum-sa-profesati-liber-206782.html
      Acestea au fost întrebările :
      1. Ce v-a determinat să deveniţi freelancer?  
      2. Ce piedici ati intalnit de cand sunteti freelancer?  
      3. Ce probleme credeti ca ati intampina daca v-ati dori sa redeveniti din nou angajata intr-o firma?  
      4. Ce avantaje si dezavantaje v-a oferit activitatea de freelancer? 
        Răspunsurile le găsiţi în continuare.
        (...)

        luni, 15 noiembrie 2010

        Brânduşe pe asfalt. Despre frumosul urban şi libertate


        Mirosea a ploaie când am ieşit. Poate tocmai mirosul acela m-a chemat pe stradă - în adolescenţă mă plimbam deseori prin ploi de vară, singură sau împărtăşind emoţii şi gânduri cu prieteni.
        A început cu stropi mari, grei, la început rari, apoi tot mai mulţi şi mai aproape, unul de altul, unul după altul. M-am oprit sub un tei, umbrelă şi insulă pentru o vreme, privind cu ochi de necredincios care asistă la o minune : creşteau brânduşe din asfalt, se ridicau, înfloreau o clipă gri murdar, apoi se topeau în acelaşi asfalt, în timp ce altele se ridicau, înfloreau... Minute în şir, un dans crescendo, provocator. Un impuls de moment mă îndemna să dansez şi eu. Eram singură, aveam toată strada pentru mine. Dar au învins cenzurile interioare : eram profesor ...

        miercuri, 10 noiembrie 2010

        SUA : students busted for cheating !

        Dacă nu aţi ascultat materialul acesta, ascultaţi-l, merită : 

        http://news.yahoo.com/video/business-15749628/students-busted-for-cheating-22954742

        Suferinţa fizică şi dezamăgirea pe care le mărturiseşte profesorul american, pus în faţa strategiilor incorecte folosite în masă de studenţi pentru a promova, au fost experienţe pe care eu însămi le-am trăit în repetate rânduri ca profesor în universităţile din România. Şi, sub acest aspect, ştiu bine că nu am fost deloc un caz singular, mulţi alţi colegi au trăit şi trăiesc aceleaşi experienţe stressante, iar de la un punct cu adevărat penibile, traumatizante !

        Diferenţa între noi şi americani este că, în situaţii similare, la noi se fac presiuni masive, din toate părţile, asupra profesorului. (...)

        vineri, 5 noiembrie 2010

        Cercetare calitativă : cum gândim profesionist întrebările dintr-un interviu ?

        • Managerii şi colegii din coaching pot găsi aici informaţii utile pentru a aprecia înrudirea între coaching şi cercetarea calitativă. Şi o sursă de inspiraţie pentru a creşte calitatea întrebărilor pe care ei înşişi le formulează.
        • Cercetătorii mai puţin experimentaţi şi studenţii  pot găsi informaţii şi recomandări pentru a avansa pe drumul către o practică profesionistă de cercetare.
        • Şi, in general, oricine poate fi curios să afle care sunt criteriile de calitate ale unui interviu profesionist.

        Citându-i pe Fontana & Frey (2000), Michael Q. Patton (2002, p. 340) observă că trăim într-o adevărată interview society, iar aceasta înseamnă ca interviul are o popularitate foarte mare, dar şi că are o credibilitate problematică: în ce măsură putem avea încredere că ceea ce ne spun oamenii ne ajută să avansăm către adevăr

        (...)

        vineri, 29 octombrie 2010

        Coaching, consiliere, mentorat şi prevenirea sau depăşirea depresiilor

        • Şi un coach, un consilier, un mentor îţi poate fi util în depăşirea unui episod depresiv !
        • Câteva recomandări utile
        Am cunoscut mulţi semeni deprimaţi. Oameni obişnuiţi şi oameni din vârful ierarhiilor sociale. Studenţi, profesori, avocaţi, ingineri şi medici. Artişti şi sportivi foarte cunoscuţi. Manageri de top şi oameni de afaceri - da, şi ei pot trăi episoade depresive, de multe ori severe, pentru că au tendinţa să-şi imagineze că pot rezolva totul singuri şi amână prea mult să apeleze la ajutor ! Am cunoscut chiar psihologi şi coachi deprimaţi...

        marți, 5 octombrie 2010

        Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ? Rezultate de cercetare

        • Nu ai motive să te simţi un ratat dacă nu ai un loc de muncă stabil, nici dacă devii din manager subordonat, nici dacă ţi se diminuează salariul după mulţi ani de muncă : toate acestea fac parte din traseul ocupaţional normal, obişnuit în lumea actuală. Puţini mai pot vorbi astăzi despre "carieră" în sensul de succesiune ascendentă de poziţii ocupaţionale sau, altfel spus, creşteri progresive ale statutului, puterii, prestigiului, salariului în aceeaşi ocupaţie şi, eventual, în aceeaşi instituţie / firmă. Vorbim mai curând despre o succesiune de "joburi", uneori ascendentă, cu creşteri ale statutului şi veniturilor, alteori pe orizontală, iar alteori descendentă.
        • Poţi vedea că cele mai multe dintre ideile care sunt vehiculate astăzi ca noutăţi legate de raporturile cu munca sunt, de fapt, tendinţe internaţionale vechi, ignorate de cea mai mare parte a publicului român.
         Ne focalizăm deocamdată pe trei dimensiuni / întrebări :
        • Angajare : oferă educaţia şanse mai mari de găsire a locului de muncă dorit ?
        • Nivel al veniturilor : oferă ea şanse mai mari de obţinere a unor venituri mai bune ?
        • Securitate ocupaţională : protejează ea împotriva pierderii locului de muncă (şomajului), a pierderii statutului (de-clasării ) şi a pierderilor salariale ?

        Caută răspunsuri în informaţia ştiinţifică prezentată mai jos şi, pe baza ei, elaborează o strategie mai realistă legată de locul tău de muncă ! 

        (...)

        marți, 21 septembrie 2010

        Emotivi şi sensibili sau echilibraţi şi puternici - toţi putem trece prin episoade depresive !

        • Nu cred că există vreun contemporan care trăieşte în lumea urbană post-industrială - şi mai ales post-comunistă - pe care să-l ocolească riscul depresiei. Scriu acest articol pentru aceia care se tem să (îşi) recunoască atunci când ei înşişi sau apropiaţi ai lor au o astfel de problemă.
        • Autoadministrează-ţi - onest ! - testul de la adresa : http://www.mayoclinic.com/health/depression/MH00103_D  E un test elaborat de profesionişti. Rezultatul nu constituie un diagnostic propriu-zis, dar te poate orienta, îţi poate arăta dacă ai nevoie de un consult specializat sau măcar de cineva care să te ajute să lucrezi cu tine pentru a-ţi păstra sau redobândi echilibrul.
        • Citeşte şi recomandările din articolul Coaching, consiliere, mentorat şi ... prevenirea sau depăşirea depresiilor ! 
          Un episod depresiv NU e neapărat o boală (intra)psihică, e un semnal de alarmă cu privire la calitatea raportului tău cu lumea în care trăieşti aici şi acum. 

          E o durere, un ansamblu de simptome, un instrument de apărare. Ca o durere în gât, de exemplu. Sau ca una de rinichi, de coloană etc. Te atenţionează că ceva nu funcţionează natural şi că ai nevoie să iei măsuri, pentru că, dacă vei continua să trăieşti ca şi până atunci, pot apărea complicaţii. Are, altfel spus, o funcţie pozitivă în ansamblul vieţii tale : dacă ai fi lipsit/ă de sensibilitatea la durere, viaţa ta ar fi mult mai scurtă, pentru că nu ai avea nicio posibilitate să te aperi împotriva infecţiilor sau disfuncţiilor interne şi externe.
          (...)

          luni, 20 septembrie 2010

          Etica cercetării ştiinţifice : consimţământ informat, confidenţialitate, anonimat, raporturi de putere, reciprocitate

          • Suport de curs - continuare (4).
          Obiectivitatea (validitatea şi fiabilitate) cercetării calitative constituie obiect de controversă. Pentru unii cercetători postmoderni, aceste preocupări au trecut într-un plan secund, iar alţii se „eliberează” total de această grijă (dar consecinţele asupra caracterului ştiinţific al cunoaşterii nu mai pot fi controlate).

          În schimb, caracterul etic al raporturilor dintre cercetător şi subiecţii asupra cărora se realizează cercetarea a devenit o temă de interes tot mai larg (fără ca aceasta să însemne că nu există controverse).
          (...)

          Validitate, fiabilitate, credibilitate / plauzibilitate a rezultatelor de cercetare

          • Suport de curs - continuare (3).
           Criteriile după care evaluăm calitatea unei cercetări sociologice sunt, în principal, următoarele:

          1. abordează o temă de interes social (cu semnificaţie socială);
          2. interes pentru obiectivitatea rezultatelor:
            1. autorii conştientizează cât mai multe surse de distorsiune în procesele de recoltare şi prelucrare a datelor, precum şi în procesele de interpretare şi prezentare a rezultatelor, şi caută modalităţi pentru a le diminua;
            2. explicitează toate acestea, oferindu-i cititorului atent posibilitatea să judece limitele de validitate a concluziilor;
            3. autorii explicitează în ce măsură rezultatele pot fi generalizate sau transferate;
          3. interes pentru protecţia subiecţilor cercetării sau / şi consimţământ informat:
            1. autorii respectă rigorile etice impuse de normele legale şi profesionale în vigoare (uneori, acestea se pot contrazice)
            2. explicitează modalităţile prin care au asigurat protecţia subiecţilor sau / şi au obţinut consimţământul informat.
           (...)

          Obiectivitate, neutralitate, pozitivism, constructivism

          • Suport de curs - continuare (2).
          • Obiectivitate şi obiectivare a cunoaşterii
          • Complexitate a realităţii sociale şi reducere cognitivă
          • Singularitate şi dinamică a realităţii sociale şi caracter relativ al adevărului
          • Caracter construit al oricărei percepţii, descrieri, interpretări (constructivism)
          Deşi termenul a fost utilizat de unii pentru a sugera o versiune naivă a pozitivismului vulgar, obiectivitatea constituie fundamentul [esential basis] oricărei cercetări bune. În absenţa ei, singura raţiune pentru care cititorul unei cercetări ar putea accepta concluziile cercetătorului ar fi un suport autoritarist pentru persoana autorului
          (Kirk şi Miller, 1986, citat în Patton, 2002: 93; s.n. E.S.).

          Toţi cercetătorii, indiferent că sunt cantitativişti sau calitativişti, se întreabă în ce măsură sunt datele obiective.

          Răspunsurile sunt foarte variate, dar din raţiuni didactice le vom reduce la două poziţii fundamentale (fiecare are, în realitate, mai multe variante):

          Specificul cercetării calitative : datele calitative ; cercetatorul calitativ


          • Suport de curs : pentru studenţii facultăţilor de ştiinţe socio-umane, pentru cadrele didactice şi pentru alte persoane posibil interesate.
          • Colegii din coaching şi consiliere l-ar putea şi ei consulta, îndeosebi pentru noţiuni legate de : problema neutralităţii ; calitatea informaţiilor pe care le obţinem de la omul cu care lucrăm  ; obiectivitatea interpretărilor ; etică.
          • Cei care citesc sunt rugaţi să înţeleagă că un suport de curs este altceva decât un studiu ştiinţific sau o carte. Materialele postate nu ating nivelul de elaborare al unor publicaţii, iar unele paragrafe sunt doar schematizate. Vorbim aici doar despre instrumente de / în lucru. Pentru alte precizări, v., pe pagina de Start : "Cursuri : Metode calitative de cercetare şi Sociologia educaţiei".
          1. Întrebări de simţ comun, întrebări de interes social şi întrebări de cercetare. 
          2. Deosebirile între datele cunoaşterii comune şi datele de cercetare ştiinţifică.
          3. Particularităţi ale datelor calitative, în comparaţie cu datele cantitative şi cu datele cunoaşterii de simţ comun.
          4. Ce funcţii pot îndeplini datele calitative şi în ce situaţii sau etape ale cercetării pot fi utilizate?
          5. Însuşiri specifice cercetătorului calitativ.
          6. Obiectivitate şi obiectivare a cunoaşterii; complexitate a realităţii sociale şi reducere cognitivă; singularitate şi dinamică a realităţii sociale şi caracter relativ al adevărului; caracter construit al oricărei percepţii, descrieri, interpretări (constructivism şi construcţionism).
          7. Criterii de calitate ale unei cercetări. Validitate şi fiabilitate. Proceduri prin care putem construi şi întări validitatea. Credibilitate / plauzibilitate a cunoştinţelor.
          8. Modalităţi prin care putem asigura caracterul etic al unei cercetări: anonimat, confidenţialitate, consimţământ informat, reciprocitate.


          Metode şi tehnici de cercetare calitativă. Programa analitică.

          • Cu speranţa că munca unui profesor exigent mai ales cu sine ar putea constitui o resursă utilă pentru studenţi, pentru cadrele didactice şi pentru alte persoane posibil interesate, voi încerca să postez progresiv suporturile mele de curs. 
          • Pentru alte precizări, v., pe pagina de Start : "Cursuri : Metode de cercetare calitativă şi Sociologia educaţiei".
          Descriere generală :

          Disciplina le oferă studenţilor oportunitatea de a se iniţia în :
          1.       instrumentarea, organizarea şi realizarea practică, "în teren", a observaţiilor calitative, a interviurilor calitative (de profunzime) individuale şi de grup, precum şi a obţinerii unor documente formale şi informale;
          2.       prelucrarea primară a datelor calitative, în vederea formulării unor ipoteze şi a unor noi categorii de observaţie şi noi întrebări de interviu, cu ajutorul cărora respectivele ipoteze pot fi testate;
          3.       terminologia de bază în limba engleză, utilă pentru mobilitatea în spaţiul educativ european şi în spaţiul european al muncii.
          Toate acestea constituie competenţe de bază necesare în meseriile de sociolog / etnolog / antropolog; aceleaşi competenţe sunt însă foarte utile şi pentru analişti politici, jurnalişti, agenţi de vânzări, manageri, funcţionari publici [aş adăuga astăzi : consilieri, coachi, psihoterapeuţi].

          Un accent deosebit va fi pus pe dezvoltarea unor capacităţi şi competenţe transferabile, necesare învăţării pe tot parcursul vieţii şi mobilităţii profesionale :...

          marți, 14 septembrie 2010

          "Caut carieră / (alt) loc de muncă. Ce mă sfătuiţi ?"

            • Nu-ţi posta CV-ul pe toate site-urile şi nu candida pentru toate joburile.
            • Nu-ţi spune "m-aş descurca în orice domeniu" - în lumea contemporană nu e suficient să te descurci, ai nevoie să fii performant/ă şi să te implici pozitiv emoţional în ceea ce faci ! 
            • Nu căuta neapărat un post "corespunzător studiilor" tale, mai ales dacă singura diplomă superioară pe care o ai este de licenţă (găseşti detalii despre legătura dintre diplome şi ocupaţii / bani în articolul  Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ? Rezultate de cercetare).
            • Află care e munca în care te simţi împlinit/ă, simţi că "faci diferenţa", cum spun americanii.
            • Citeşte şi aplică recomandările de la finalul acestui articol.
            Incep astăzi cu câteva fragmente dintr-un mesaj de la "un mic fan",

            marți, 7 septembrie 2010

            Viaţa ca un reality show sau despre Lumina-limitare: tu când faci să crape cerul care te (re)strânge?

            • La cer ne-am obişnuit să privim ca la o sursă de zbor vertical.
              Dar, iată, putem trăi într-o sesiune de coaching-consiliere-mentorat o revelaţie în măsură să ne schimbe viaţa, când cerul nostru - sau ceea ce credeam că era cerul nostru - "se crapă", lăsându-ne să vedem că nu era altceva decât o modestă pânză pe care am ţesut-o, precum paianjenii, probabil din aceleaşi nevoi sau instincte ca şi ei. Şi lăsându-ne, totodată, să zărim un alt orizont care ne cheamă, o altă stea-călăuză pe un nou drum.
               
            • Ceea ce pare a fi cerul nostru, altfel spus sursa noastră de valoare, lumină, frumos, autentic, aspiraţie, vis, ideal, zbor etc. etc., poate să nu fie altceva decât o altă limitare, mai efectiv constrângătoare decât altele, pentru că ne întreţine o iluzie extrem de puternică de autentic şi valoare înaltă.
               
            • Creştem şi învăţăm să zburăm progresiv numai în măsura în care reuşim să rupem cerul pe care l-am ţesut şi care ne limitează.
              (...)

            sâmbătă, 21 august 2010

            De ce există Dumnezeu?

            • Scriu acestea provocată de o trimitere gasită astăzi pe un site: "De ce există Dumnezeu? - everystudent.ro - Există Dumnezeu? Dacă da, de ce? Dovezi clare pentru concluzii bune". 
            Cred că, în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, întrebarea şi cercetarea sunt sterile intelectual şi inutile pragmatic, pentru omul obişnuit. Intelectual vorbind, căutarea răspunsului îmi pare un exerciţiu de dragul exerciţiului : nu există nicio şansă ca cineva să ofere vreodată probe sau argumente "clare" - cum promite site-ul care m-a provocat să scriu -, irefutabile, într-un sens sau altul. Pe de altă parte, pentru nevoile practice nu avem nevoie de întrebare şi de raţionamente lungi şi sofisticate, de multe ori sofistice, avem nevoie doar de credinţa simplă. 

            Privind în jur, mie mi-e tot mai greu să cred că Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul şi asemănarea Lui. Mi se pare mult mai probabilă ipoteza că fiecare dintre noi reconfigurează continuu un Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există pentru fiecare şi în fiecare dintre noi numai în măsura şi în ipostazele în care fiecare are nevoie de el.

            Dacă dorim neapărat să căutăm un "Dumnezeu Adevărat", e mai profitabil să căutăm Dumnezeul în a cărui credinţă devenim mai buni. A căuta să devii mai bun stimulând în tine Respectul, Iubirea şi Corectitudinea - faţă de sine şi faţă de ceilalţi - îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini.

            duminică, 8 august 2010

            Interviurile de angajare : despre iluzia meritocratică şi recrutori

            • Mă adresez aici şi recrutorilor, dar mai ales candidaţilor potenţiali, pentru că e extrem de util să fii prevenit/ă în legătură cu posibilele surse exterioare ale succesului sau eşecului tău : de vreme ce nu le poţi controla, nu au de ce să-ţi afecteze stima de sine şi încrederea în capacitatea ta de performanţă !  
            • Construieşte-ţi încrederea în capacitatea proprie de performanţă nu pe 'succesele' tale sociale - dependente întotdeauna de foarte mulţi factori aleatori -, ci pe observaţii şi evaluări personale, în care aplici sistematic criterii clare de valoare, standarde clare şi indicatori concreţi de reuşită ! 
            • Lumea socială nu e unică, aceeaşi pentru toţi : nu trebuie decât să cauţi, sau să construieşti, lumea care ţi se potriveşte, în care oamenii care contează au aceleaşi repere cu ale tale !
            Unii clienţi mă caută cu câteva zile înainte de un interviu programat, cu scopul de a găsi răspunsurile cele mai sigure la întrebările de pe o listă.
            Au 'confecţionat-o' - şi au formulat deja unele răspunsuri - inspirându-se din sfaturile oferite pe internet de unii experţi în HR, din relatările unor cunoştinţe şi, uneori, din experienţe anterioare proprii.

            Cum să mă îmbrac? Ce atitudine să adopt?  
            De ce îţi doreşti postul acesta? Care sunt principalele calităţi pe care le vede la tine actualul tău şef? Dar principalele defecte? Ce ai face dacă...?

            Lista continuă în acest registru, iar omul din faţa mea se chinuieşte literalmente să ghicească răspunsurile care l-ar mulţumi pe recrutor şi l-ar ajuta să câştige competiţia. Şi cu cât caută mai mult, cu atât cresc neliniştea şi nesiguranţa sa în faţa încercării care îl aşteaptă.

            luni, 2 august 2010

            Emoţii şi raţiune : nu ne transformăm în roboţi dacă devenim mai calculaţi. Despre focalizarea pe rezultate în viaţa cotidiană

            • Cu aplicare la prezentările în public, interviurile de angajare, examene şi concursuri 
            Înainte de a verifica dacă obiectivele tale sunt 'deştepte' (SMART), asigură-te că sunt înţelepte !

              Te-ai gândit vreodată să-ţi propui un scop clar şi să nu te abaţi de la el atunci când te întâlneşti 'la o cafea' sau 'la un pahar de vorbă' cu un amic? Sau când te intersectezi cu unul dintre membrii familiei la micul dejun sau la cină? Sau când pleci în vacanţă, în concediu, ori la o petrecere?
              E aberant, nu? Nenatural! Unde mai sunt autenticitatea, spontaneitatea, sensibililatea, relaxarea?

              Ei bine, nu! E în avantajul dezvoltării tale personale şi te ajută să obţii performaţe mai înalte, să întreţii relaţii mai sănătoase şi, în general, să generezi o calitate mai bună a vieţii!

              duminică, 25 iulie 2010

              Copiii şi divortul: cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

              Uneori, din motive variate şi complexe, nu putem evita o despărţire. Ceea ce trebuie să ne preocupe este nu atât dacă să divorţăm, ci cum să procedăm înainte de proces, în timpul procesului şi după separare, pentru a diminua riscurile. 
              Stă în puterea părinţilor să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă şi să se lase influenţaţi de rude şi prieteni.

              *
              • Statistic, copiii ai căror părinţi au divorţat înregistrează mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale (consum de alcool şi droguri, dificultăţi de integrare în grupurile de vârstă, experienţe sexuale precoce, copii născuţi în afara căsătoriei, gânduri de sinucidere) şi obţin rezultate şcolare mai slabe decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.
              • Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
                Când ajung la vârstele adulte, aceşti copii ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă. Şi, mai ales, sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regrete etc., fără a înregistra însă mai frecvent patologii psihice). 
              • Totuşi, nu toţi copiii care au trăit experienţa unui divorţ sunt afectaţi în aceeaşi măsură: unii se restabilizează relativ repede, alţii înregistrează chiar o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Rezultă că problemele nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii în care are loc despărţirea părinţilor şi în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.
              Acest articol continuă prezentarea unor concluzii şi recomandări formulate după lectura unui studiu ştiinţific de sinteză : Amato, Paul R. (2010) ‘Research on Divorce: Continuing Trends and New Developments’. Journal of Marriage and Family 72 (June 2010): 650 – 666.

              ...

              sâmbătă, 17 iulie 2010

              Consecinţe ale divorţului asupra adulţilor : cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

              • Dacă familia voastră are echilibru funcţional, oferă securitate şi condiţii de dezvoltare atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, şi totuşi îţi vine dor de ducă pentru că "lipseşte ceva", nu ai aventura, iubirea romantică, pasiunea, comunicarea intelectuală, fericirea la care visezi, apelează mai întâi la un profesionist care să vă ajute să vă reconstruiţi împreună : riscurile ca, după divorţ sau separare, şi voi şi copiii să vă confruntaţi cu serioase consecinţe negative în plan psihic, fizic şi social, pe termen lung, sunt mari şi certe. 
              • Dacă relaţiile voastre sunt marcate de violenţă fizică sau / şi psihică, verbală, financiară, sexuală sau de altă natură, dacă simţi că îţi erodează încrederea în sine şi te împiedică să te dezvolţi, nu te minţi spunându-ţi că nu divorţezi "din cauza copiilor" : copiii pot avea o dezvoltare mai echilibrată într-o structură familială monoparentală decât într-una biparentală marcată de violenţă. Mai mult, chiar tu, femeie sau bărbat, ai şansa unei schimbări în bine.  
              • Foarte multe depind de cum gestionezi TU lucrurile în timpul divorţului şi după aceea !

              sâmbătă, 10 iulie 2010

              Responsabilitate vs. vinovăţie : relaţii mai durabile şi funcţionale, încredere în sine, sănătate

              • Învăţaţi să vă simţiţi responsabili, nu vinovaţi: veţi reuşi relaţii mai durabile şi funcţionale, vă veţi cultiva încrederea în sine şi vă veţi proteja împotriva unor depresii.
              • Obişnuiţi-vă partenerii, copiii, elevii, colaboratorii, subalternii să se simtă responsabili, nu vinovaţi : veţi cultiva o atmosferă mai senină şi mai propice performanţei.

              sâmbătă, 3 iulie 2010

              Copiii: creativitate şi gândire critică naturale. Creşteţi împreună cu ei !

              • Nu le spuneţi niciodată copiilor: 'Ţi-am răspuns o dată la întrebarea asta!'
              • Întrebaţi-i ce au reţinut ei din răspunsul anterior şi ce îi face să repete întrebarea. Poate caută răspunsuri multiple acolo unde dumneavoastră vă mulţumiţi cu unul singur? Sau poate simt că răspunsul nu e suficient, nu acoperă toate dimensiunile întrebării?  
              • Automotivaţi-vă să căutaţi împreună cu ei şi alte răspunsuri, la care nu v-aţi gândit până atunci! În acest fel, vă veţi dezvolta, veţi creşte odată şi împreună cu ei!
              • Răspundeţi la întrebările lor cu alte întrebări  - de clarificare, de aprofundare, de verificare - pe înţelesul lor: îi veţi stimula astfel să caute ei înşişi şi îi veţi ajuta să crească intelectual viguros şi durabil!
              • Nu le spuneţi niciodată: 'Asta e un non-sens, o prostie!' sau 'Nu are nicio legătură!'.
              • Stimulaţi-i să vă explice ce legătură văd ei acolo unde dumneavoastră nu vedeţi niciuna. Cu argumente şi contra-argumente.
              • Iar dacă ei nu ştiu să explice, căutaţi dumneavoastră sau măcar păstraţi ideea: e posibil ca, la un moment dat, să vedeţi o legătură, un sens! 
              • Şi spuneţi-le aceasta: că e posibil să existe o legătură, un sens, chiar dacă, pentru moment, nu le vedeţi clar; şi că rămâne să mai cercetaţi, şi dumneavoastră şi ei!

              luni, 28 iunie 2010

              Prezentări în public, interviuri de angajare, examene, concursuri: cum gestionăm emoţiile negative?

              • O veste bună pentru aceia care se bazează pe mintea, pe voinţa şi pe răbdarea lor, nu pe reţete şi tehnici primite de-a gata: chiar şi hiperemotivii pot reuşi să-şi gestioneze emoţiile şi să obţină performanţe înalte! 
              • Nu există nicio tehnică-minune, universal aplicabilă. Ce funcţionează pentru o persoană poate să nu funcţioneze pentru o alta; iar în cazul aceleiaşi persoane, ce merge într-o situaţie poate să nu mai fie valabil în alta şi ce dă rezultate astăzi poate să dea greş peste un an.
              • Secretele reuşitei? (1) O bună cunoaştere de sine, acceptarea şi asumarea calităţilor şi slăbiciunilor. (2) O definire clară şi stimulativă a scopurilor, obiectivelor urmărite. (3) O pregătire bună - reală, nu 'crezută' sau doar declarată; ne păcălim sau chiar minţim adesea pe noi înşine. (4) Experimentarea cu răbdare a mai multor soluţii, până le găsim pe acelea care funcţionează pentru noi într-o situaţie sau alta.
              • Un exerciţiu, pentru cei care doresc ...

              luni, 21 iunie 2010

              Copii şi alte categorii vulnerabile, ONG-uri şi criză bugetară

              • Reproduc aici un schimb de mesaje de pe grupul [romania_eu_list], suficient pentru a comunica o atitudine şi a invita la reflecţie. 
              • Aceia care doresc, pot găsi o sinteză a studiilor sociologice pe tema copiilor români, în : Elisabeta Stănciulescu, 'Children and Childhood in Romanian Society and Social Research: Ideological and Market Biases and some Notable Contributions', in Current Sociology, March 2010, Volume 58 Issue 2: 309–334. Acces on-line la : http://online.sagepub.com sau http://dx.doi.org/10.1177/0011392109354247 ).

              sâmbătă, 12 iunie 2010

              'De gustibus...' . Violenţa simbolică prin reinterpretări locale ale înţelepciunii universale

              • Pe mulţi români şcolarizarea / culturalizarea nu i-a făcut mai deschişi la opinii diferite, la gusturi diferite, la comportamente diferite. Le-a oferit doar 'arme' noi - mai subtile - pentru bătăliile verbale care definesc acel modus vivendi fără de care rişti să nu fii considerat 'român adevărat'. Idei şi limbaje acumulate mecanic, superficial, fără analiză (gândire) critică, sunt folosite ca rezervor de resurse pentru a legitima identităţi şi ierarhii socio-culturale artificial create prin posesia diplomelor 'de masă', pentru a comunica atitudini de desconsiderare-respingere şi pentru a înnoi relaţiile şi practicile sociale cu noi forme de violenţă.

              De câte ori aţi auzit, aţi citit, aţi pronunţat, aţi scris propoziţia Gusturile nu se discută ? Ce intenţii se puteau ghici din context sau din tonul cu care era spusă?

              luni, 24 mai 2010

              Ce îţi rămâne dacă pierzi 'totul' ? Despre capacitatea de rezilienţă

              • Evaluează-ţi şi dezvoltă-ţi capacitatea proprie de rezilienţă, altfel spus capacitatea de a te ridica din nou după ce ai 'căzut', de a-ţi reveni după eşecuri sau perioade extrem de dificile !
              • Strategia cea mai eficace de rezilienţă necesită un echilibru între toate componentele identităţii.
              • Sunt ceea ce muncesc să devin! Ce îmi recomand eu mie? - iar tu, dacă vrei, te poţi inspira de aici ...

              luni, 19 aprilie 2010

              Paşi necesari către o reformă în educaţie (2)

              • Evaluări formative şi evaluări sumative.
              • Argumente pentru diferenţierea rolurilor: profesorul 'de la clasă' ar trebui să rămână doar furnizor de resurse de învăţare şi nu ar trebui implicat în evaluările sumative.
              • Certificate şcolare care atestă doar parcurgerea sistematică a unui program de învăţare (= exerciţiul sistematic, de durată, al competenţelor) şi certificate care atestă nivelul de performanţă.
              • Evaluări sumative generale, cu rol social informativ, şi evaluări sumative opţionale, cu rol de alocare a indivizilor.

              Sunt profund convinsă, şi am argumente să cred aceasta, că şcoala românească nu-şi mai poate îndeplini funcţiile pentru care există ca instituţie

              luni, 12 aprilie 2010

              Câţiva paşi necesari în reforma educaţiei (1)

              • Funcţii / scopuri ignorate sau insuficient integrate. 
              • Evaluarea competenţelor elevilor / studenţilor, luând în calcul 'obiceiurile' naţionale. Evaluare formativă şi evaluare sumativă.
              • Nevoia de a acţiona asupra valorilor, atitudinilor şi practicilor beneficiarilor / 'consumatorilor' (elevi / studenţi şi părinţi).

              Un sociolog al educaţiei ar avea multe de criticat în actualul proiect de lege, dar recunosc că, în multe privinţe, el constituie un pas înainte în comparaţie cu ce am avut până acum.

              vineri, 9 aprilie 2010

              Tinerii din ziua de azi !

              • Astăzi vă invit să devenim mai înţelepţi într-o expoziţie de pictură: Destrupări, la Institutul Cultural Român din Bucureşti.

              joi, 8 aprilie 2010

              Verticalitate, corectitudine şi onestitate

              Numiţi-o atitudine de visător, naivitate, inocenţă, donquijotism, cum vreţi. În ce mă priveşte, dacă aş şti cui să-i multumesc pentru aceasta, i-aş mulţumi: într-o lume în care recomandarea de a fi  flexibili e transferată ilegitim din sfera intelectual-profesională în cea etică şi în care banii şi puterea au devenit singurele valori care contează, iar compromisul singura regulă, cu mine nu se poate 'discuta', sunt foarte 'dificilă' !
               
              Pentru mine, a fi vertical(ă) înseamnă

              luni, 29 martie 2010

              Despre iertare şi încredere în sine

              Iertarea e doar aparent o relaţie cu celălalt ; în realitate, e un raport cu tine însuţi / însăţi !
              Nu-i iertăm pe alţii sau nu le uităm greşelile pentru că nu suntem siguri de calităţile noastre !
              Cel mai greu îi iertăm pe oamenii faţă de care, în adâncul nostru, simţim că am greşit cel mai mult - noi, nu ei - şi faţă de care nu suntem dispuşi să ne recunoaştem greşelile !

              joi, 18 martie 2010

              Învăţare continuă, cunoaştere de sine şi încredere în sine

              Pentru mine, a învăţa continuu înseamnă a răspunde în fiecare seară la întrebarea: Ce limite ţi-ai depăşit astăzi ? Şi în ziua următoare: Ce poţi aplica astăzi din ce ai învăţat ieri? Întrebările vizează şi progresul meu în ansamblu, dar se focalizează pe obiectivul, pe proiectul meu prioritar în acel moment.

              Nu e necesar să răstorn munţii sau să fiu 'cea mai...'. Şi cel mai mic progres contează: visurile mari şi progresele cele mai sigure se construiesc cu paşi mici !

              Aspiraţia către lucrul cât mai bine făcut

              • E a doua valoare fundamentală, pentru mine.

              Nu vorbesc despre perfecţionismul inhibant, care te condamnă să nu accepţi nicio greşeală, nicio lacună, nicio slăbiciune, nicio critică, niciun eşec. Nici despre dorinţa auto-limitativă de a face lucrurile negreşit în felul şi la nivelul pe care le apreciază şefii, colegii, comisiile de examen sau interviu ş.a.

              Vorbesc aici :

              Deschiderea către ceilalţi - o valoare şi un interes personal

              • E prima mea valoare.

              Dacă eşti capabil(ă) să te bucuri sincer pentru fiecare reuşită şi fiecare calitate a oamenilor de lângă tine, îţi umpli realmente viaţa cu bucurii. Iar dacă îi ajuţi să se dezvolte, trăieşti multiplu şi nu te plictiseşti niciodată !

              sâmbătă, 13 martie 2010

              'Străini în noapte' sau 'Montagne russe'

              Străini în noapte e titlul românesc al unei piese de teatru - Les montagnes russes de Eric Assous - pe care aş califica-o drept psiho-antropologică. Descoperită în Franţa, iar apoi tradusă şi regizată de Radu Beligan, care ar fi spus, chiar în timp ce viziona reprezentaţia franţuzească: 'Asta e pentru Florin Piersic'. Li s-a alăturat Emilia Popescu.

              Dacă nu aţi văzut-o încă, nu ezitaţi să mergeţi, dacă aţi văzut-o deja, nu ezitaţi să o revedeţi !

              marți, 9 martie 2010

              Lectura profundă: un model posibil (VI)

              VI. O lectură profundă este o lectură critică.

              Mulţi cred că lectura critică înseamnă doar să emiţi păreri personale, să vii cu idei, opinii, experienţe diferite de ale autorului – eventual chiar fără a fi citit textul în întregime. Nimic mai fals şi mai periculos pentru dezvoltarea personală şi pentru comunicarea intelectuală !

              A spune doar 'Eu cred că...', 'Asta e părerea mea...' nu înseamnă critică, ci autosuficienţă şi auto-limitare. Poţi contrazice orice şi pe oricine, cu condiţia să aduci argumente, probe suficiente şi suficient de bine documentate, verificate.

              duminică, 7 martie 2010

              Elogiu anonimilor care schimbă lumea: o tabletă de weekend

              Într-un jurnal de mare tiraj, un titlu promiţător: (citat din memorie) 'Când s-a schimbat lumea'. Conţinutul: muzica rock a anilor 1960-1970. Informaţie de suprafaţă şi mesaj anti-educativ:

              luni, 1 martie 2010

              Cum poţi transforma ceva rău într-o resursă pentru ceva bun? Despre gândirea pozitivă

              • 'Gândeşte pozitiv!' - o modă intelectuală, un limbaj de lemn 
              • Ce înţeleg eu prin gândire pozitivă ? 
              • O ilustrare 
              • Gândirea pozitivă se învaţă prin exerciţiu.

              joi, 25 februarie 2010

              Lectura profundă : un model posibil (V)

              • V. Acurateţea: lectura activă, empatică şi reflexivă
              Orice lectură este, indiscutabil, un act subiectiv. Structurile de percepţie, limbaj, gândire şi imaginaţie, valorile, atitudinile, convingerile, credinţele, emoţiile, interesele celui care citeşte fac din orice întâlnire cu un text un proces de interpretare. Nu există şi nu poate exista lectură 100% obiectivă – cel puţin nu în lumea umană cunoscută până acum.

              Pornind de aici, mulţi îmbrăţişează un relativism extrem, pretinzând că orice interpretare ar fi la fel de valabilă ca oricare alta: e suficient să spui 'Asta e interpretarea mea' şi 'te-ai scos'!

              duminică, 21 februarie 2010

              Lectura profundă: un model posibil (III-IV)

              • Atitudinea apreciativă.
              • Legătura cu experienţa (practica).
              Reamintesc: alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă: citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite. NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut.

              Lectura profundă înseamnă a citi:

              marți, 16 februarie 2010

              Ce faci dacă afli că e posibil să-ţi pierzi locul de muncă?

              • Reformulezi problema şi te întrebi:  cum aş putea transforma un dezavantaj de moment într-un avantaj pe termen lung?
              • Priveşti înainte şi către mai bine ! 
              • Cauţi un post mai bun, o muncă mai potrivită cu valorile tale, cu aspiraţiile tale, cu personalitatea ta !

              miercuri, 10 februarie 2010

              Lectura profundă: un model posibil (I-II)

              Alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă. Citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite, NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut...

              Sub aspectul dezvoltării personale durabile, textele nu sunt ‚bune’ sau ‚proaste’ în sine, cititorul le face să fie într-un fel sau altul! Oricât de modest calitativ ar fi textul, dacă îl supui unei lecturi profunde înveţi ceva din el: un mod de a gândi, de a formula o întrebare şi de a căuta un răspuns, de a aborda şi rezolva o problemă de viaţă, de a gestiona o emoţie, un sentiment... Dacă la finalul unei lecturi nu poţi spune ce ai învăţat, ce limite ţi-ai depăşit, unde şi cum poţi utiliza ce ai învăţat, e semn sigur că ai citit superficial!

              Repet însă: în orice domeniu, există texte cu un potenţial de dezvoltare mai mare şi e profitabil să le citim cu prioritate. Acesta - potenţialul de dezvoltare personală şi socială - ar trebui să fie criteriul determinant în alegerea bibliografiilor şcolare, nu altul!

              I. Interogaţia / problematizarea iniţială.
              II. Focalizarea.
              *** Educaţia pentru lectură: critici şi sugestii.

              sâmbătă, 6 februarie 2010

              Ce, pentru ce şi cum citim ?

              1. ‚N-ai ce face? Te plictiseşti? Ia o carte şi citeşte!’ – e un îndemn pe care l-am auzit de multe ori în jurul meu, îndeosebi de la părinţi către adolescenţi. Sau: ‚Nu te simţi singur(ă)?' / 'Nu. Citesc!’. Lectura ca mod de a-ţi omorî timpul sau ca ‚tratament’ împotriva plictiselii şi singurătăţii! Concurată masiv astăzi de computere şi telefoane mobile...

              miercuri, 3 februarie 2010

              Ştim într-adevăr să citim? Despre analfabetismul funcţional

              Cu doi-trei ani în urmă, în timpul unui curs al meu la Şcoala Doctorală, o studentă foarte bine dotată intelectual a comentat : „Bine ca am ajuns la doctorat, ca să învăţăm să citim!”. In aceeaşi perioadă, o altă studentă, aflată în anul terminal (!) al ciclului de licenţă, s-a străduit (destul de agresiv) să mă convingă că a scrie un rezumat e acelaşi lucru cu a scrie un cuprins şi că, în consecinţă, merita o notă de promovare. Iar cazurile în care studenţii se străduiau să mă convingă că au scris 'exact ca în suportul de curs', deşi scriseseră exact opusul pentru că omiseseră 'câteva cuvinte' (esenţiale!) sau folosiseră 'alte cuvinte' (inadecvate) au fost numeroase: după examene, se plângeau că nu înţeleg ce trebuie să scrie, pentru că, dacă reproduc cursul, le spun că eu nu apreciez memorarea mecanică, iar dacă scriu 'cu cuvintele lor' iar nu e bine...

              marți, 2 februarie 2010

              Despre competiţia în cuplu. III. Câteva recomandări

              1. Competiţia din cuplu contribuie masiv la diminuarea încrederii în sine a ambilor parteneri. Când simţiţi că există o problemă de încredere în sine, la dumneavoastră sau la partenerul / partenera dumneavoastră, căutaţi mai întâi să creaţi şi să învăţaţi un nou tip de relaţie! Abia apoi – dacă mai aveţi nevoie – daţi „vina” pe serviciu, părinţi, profesori etc. şi mergeţi la psihoterapeut...

              Despre competiţia în cuplu. II. Oamenii inteligenţi învaţă din experienţa altora !

              Indiferent care este obiectivul (sau problema) lor iniţial(ă), toţi adulţii care solicită serviciile de învăţare pentru şi pe parcursul întregii vieţi pe care eu le ofer ajung mai devreme sau mai târziu la problemele din cuplu. Obişnuiţi să psihologizeze totul, altfel spus să plaseze sursa problemelor în caracteristici ale personalităţii şi să caute soluţiile în schimbări „interioare”, fiecare şi-ar dori sa obţină de la mine o reţetă-minune prin care unul sau altul dintre parteneri (de regulă, celălalt) să devină mai înţelegător, mai comunicativ (sau, dimpotrivă, mai puţin cicălitor), mai puţin orgolios sau gelos etc. Nu am astfel de reţete şi, în general, nu cred în reţete când e vorba de relaţii umane. Eu propun întotdeauna o abordare multidisciplinară, ecologică şi coaching-style, în care fiecare caută, descoperă şi învaţă soluţii relaţionale, adaptate contextului său complex şi specific de viaţă.

              Am ales patru exemple, din care cred că mulţi pot învăţa multe

              luni, 1 februarie 2010

              Despre competiţia în cuplu. I. De ce, cum... ?

              Astăzi vă propun spre reflecţie câteva idei legate de competiţia în cuplu şi, mai general, între persoanele apropiate – un fenomen foarte frecvent şi de regulă ignorat sau tratat cu superficialitate.

              I. De ce, cum se ajunge aici ?

              duminică, 31 ianuarie 2010

              Educaţie şi "toceală". Şcoala ca pericol social

              „Toceala trebuie sa se termine!" - spun reprezentantii Ministerului.
              "Ei bine, nu, toceala trebuie sa inceapa!" - scrie Dan Ungureanu in "Dilema Veche".

              Daca iesim din conflictualismul retoric, care pare a fi devenit trasatura cea mai pregnanta a culturii noastre, si lamurim sensurile termenului "toceala", ambele indemnuri sunt sustenabile si ar merita puse in practica!

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (VII)

              Două studii de caz

              Cele două cazuri de mai jos ilustrează 'teoria' prezentată în articolele precedente. Conversaţiile sunt reproduse din memorie. Dincolo de inexactităţile inevitabile de limbaj, m-am străduit să redau cât mai exact esenţa schimburilor de idei. Am evitat să-mi „cosmetizez” intervenţiile şi îmi asum greşelile: Errare humanum est – nimeni nu e infailibil si sunt convinsă că recunoaşterea greşelilor este o dovadă de profesionism: numai recunoscând când greşim putem progresa!

              O practică profesională reflexivă şi flexibilă e singura cu adevărat etică

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (VI)

              Pentru a conchide, după cele cinci articole precedente: în loc să clamăm o neutralitate şi non-directivitate iluzorii, e mai realist şi mai corect etic să lucrăm sistematic la o conştientizare a implicării umane şi directivităţii, pe care să le supunem continuu reflecţiei proprii, pe de o parte, şi alegerilor conştiente ale clientului, pe de altă parte.

              Această alternativă a unei practici de coaching / consiliere bazat/e pe conştientizarea implicării umane şi directivităţii e posibilă, în viziunea mea, prin:

              Direcţionarea către a alege schimbarea în locul status quo-ului face parte din esenţa coachingului şi consilierii

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (V)

              Aş risca să duc raţionamentul din articolele anterioare până la a afirma că direcţionarea controlată face parte din esenţa coachingului şi consilierii, reprezintă rostul, sensul lor: vorbesc aici despre direcţionarea către a alege schimbarea în locul status quo-ului.

              Uneori, implicarea subiectivă e preferabilă posturii obiective (neutre), ori e inevitabilă

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (IV)

              Autenticitatea beneficiarului (clientului) din coaching / consiliere constituie o condiţie sine qua non a progresului său în direcţia unor obiective în care se regăsesc valorile sale fundamentale şi structurile sale specifice de personalitate. Or, din practica antropologilor este ştiut deja de multă vreme că autenticitatea intervievatorului stimulează autenticitatea celui intervievat,

              Tăcerea şi prezenţa charismatică pot direcţiona mai mult decât întrebările

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (III)

              S-ar putea argumenta că, tocmai de aceea, unul dintre criteriile de calitate a prestaţiei coachului e tăcerea sa, faptul de a se poziţiona ca simplă prezenţă care stimulează lucrul cu sine al subiectului. Dar este tăcerea cu adevărat non-directivă?

              Cele mai multe intervenţii ale coachului / consilierului direcţionează

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (II)

              Directionarea, ori chiar manipularea, se poate ascunde sub măşti foarte variate, de la retoric-politicosul „Pot să te întrerup?” (când spunem aceasta, deja am întrerupt!) şi simplele repetări ale unor fraze sau termeni, ori impulsionări sau provocări de tipul „Si?”, la zâmbetul cel mai inocent, gluma cea mai suculentă, ori metafora cea mai inspirată. La o analiză mai profundă, constatăm că orice coach / consilier selectează şi accentuează o idee, un termen sau o expresie, o interpretare etc. din ansamblul spuselor beneficiarului / 'clientului', iar prin selecţia şi accentuarea respective îl dirijează într-o direcţie în detrimentul altora posibile.

              Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (I)

              Introducere

              Fără a intra în analize şi controverse teoretic-epistemologice, textul acesta, care va cuprinde mai multe articole, prezintă câteva argumente pentru munca reflexivă şi creativă a coachilor şi consilierilor, respectiv împotriva aplicării mecanice (mimetice) a recomandărilor, oricare ar fi autoritatea care le emite.

              sâmbătă, 30 ianuarie 2010

              Dezvoltarea gândirii critice: întrebările din educaţie şi coaching

              Aseara, la Clubul Taranului Roman, a avut loc lansarea cartii Einstein si arta de a naviga. O explorare a leadershipului modern a autorilor olandezi Anne de Graaf si Klaas Kunst, tradusa in limba romana de Tatiana Chera, si publicata prin colaborarea intre Editura CODECS si Exceed.

              Dincolo de stilul non-formal al evenimentului, foarte diferit de acela al lansarilor cu care suntem obisnuiti in lumea academica, mi-am regasit propriile convingeri in mesajul pe care organizatorii si autorii au tinut sa-l transmita. In interpretarea mea, mesajul acesta ar putea fi formulat astfel: o carte, oricare ar fi ea, nu trebuie citita pur si simplu, ci folosita pentru a intelege si gestiona mai bine propriile experiente, iar folosul pe care il aduce cartea in discutie este acela ca il invata, il provoaca pe cititorul aspirant la performanta in leadership sa-si puna intrebari.