Aspiraţia către lucrul cât mai bine făcut

• E a doua valoare fundamentală, pentru mine.

Nu vorbesc despre perfecţionismul inhibant, care te condamnă să nu accepţi nicio greşeală, nicio lacună, nicio slăbiciune, nicio critică, niciun eşec. Nici despre dorinţa auto-limitativă de a face lucrurile negreşit în felul şi la nivelul pe care le apreciază şefii, colegii, comisiile de examen sau interviu ş.a.

Vorbesc aici :


[1] despre convingerea că ai făcut şi ai dat tot ce puteai tu mai bun - în acel moment ! Despre întrebările: Ce şi cum am reuşit să fac mai bine astăzi decât ieri ? ; Ce şi cum aş putea face mai bine data viitoare ?

[2] Despre deschiderea la critici şi sugestii: Din critica sau sugestia X, ce şi cum pot folosi pentru a îmbunătăţi produsul muncii mele?

[3] Şi despre voinţa, puterea interioară de a relua munca, pentru a creşte calitatea produsului !

• Dacă te-ai privi onest în oglinda aceasta, tu unde ai aprecia că te afli ?
• Ce poţi şi vrei să schimbi în modul tău de a gândi ? 
• Când începi? 
• Cu cine discuţi despre aceasta?