TRANSFER la :
http://elisabetastanciulescu.ro

UN SITE NOU,
cu toate articolele de aici + multe altele


De acum, căutaţi-mă acolo !
Veţi găsi informaţiile despre servicii, articolele de pe blog
şi, în format pdf, cărţile mele, suporturile de curs, studii nepublicate,
toate posibil de descărcat gratuit.
Mulţumesc pentru orice feedback de îmbunătăţire!

======================================================================================


GĂSIM RESURSE SĂ ÎNFLORIM ÎN ORICE CONDIŢII !

luni, 24 octombrie 2011

Adulterul nu constituie întotdeauna o ameninţare pentru cuplu şi familie, obsesia fidelităţii însă, da!

  • Studii de antropologie şi neuroştiinţe arată că atracţia sexuală, iubirea romantică şi ataşamentul de tip conjugal activează în creierul nostru trei circuite care, deşi se suprapun parţial, sunt totuşi distincte. Ce putem învăţa de aici pentru viaţa noastră de cuplu?
Citiţi articolul aici:
http://elisabetastanciulescu.ro/2011/10/adulterul-nu-reprezinta-intotdeauna-o-amenintare-pentru-cuplu-obsesia-fidelitatii-insa-da/

luni, 3 octombrie 2011

Cum putem construi o comunicare interpersonală mai bună ? (1)

  • Nevoi de învăţare şi recomandări pentru angajaţii care lucrează cu oameni (clienţi sau pacienţi) şi pentru persoane fizice, cupluri, familii…
Am furnizat în ultima vreme programe coaching-style lifelong learning focalizate pe dezvoltarea abilităţilor de comunicare în mai multe firme unde se lucrează cu oameni (clienţi sau pacienţi).  Şi în programele pe care le contractează persoanele fizice sau familiile comunicarea interpersonală este una dintre direcţiile cele mai frecvente de lucru. Este, în mod cert, una dintre cele mai precare dimensiuni ale educaţiei noastre în familie, şcoală, activităţi şi grupuri non-formale şi informale. Una dintre cele mai mari nevoi de învăţare ale adulţilor din societatea românească.
Sintetizez aici câteva recomandări, elaborate pe baza nevoilor de învăţare identificate de mine (greşelilor cele mai frecvente pe care le comit oamenii cu care am lucrat).
Citiţi articolul la: http://elisabetastanciulescu.ro/2011/10/cum-putem-construi-o-comunicare-interpersonala-mai-buna-1/
.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Secretul succesului în învăţare

Să pleci la drum cu – şi să păstrezi continuu în minte – următoarele:
  • Ce spune, scrie sau face celălalt e problema lui, ce fac eu cu ce scrie, spune sau face el e problema mea.
  • Eu mă focalizez pe treaba mea, nu-mi consum timpul şi energia cu treaba lui.
Când se raportează la învăţare, oamenii se împart în două categorii fundamentale (las deoparte nuanţele mai fine şi îi exclud din discuţie pe cei care au sentimentul fie că s-au născut ştiind totul, fie că au învăţat în copilărie şi prima tinereţe cam tot ce le trebuie şi nu mai au nevoie, ori nu mai pot, să înveţe nimic):
  1. Oameni care văd în învăţare mai ales (sau exclusiv) componenta de transmitere-preluare, memorare şi reproducere-imitare.
  2. Oameni care înţeleg că învăţarea este un proces activ şi creativ şi acţionează practic astfel încât să înveţe activ şi creativ.
Mai explicit:
  1. Oameni pentru care verbul “a învăţa” se conjugă la persoana a doua sau a treia, diateza pasivă: spun “Învaţă-” sau “El / ea are datoria să înveţe” şi aşteaptă tot timpul să fie învăţaţi şi să primească reţete aplicabile direct la situaţiile concrete ale vieţii lor. Părinţii, profesorii, conferenţiarii / speakerii de la vreo conferinţă, trainerii trebuie să îi motiveze, să îi stimuleze, să le explice, să le ilustreze, să le arate cum se aplică un set de informaţii la o situaţie concretă sau alta. În timp ce ei îşi rezervă doar “munca” de a evalua critic prestaţia “învăţătorului” şi, eventual, de a “reclama” că nu au fost motivaţi, nu au fost învăţaţi, nu li s-a spus / explicat etc. Învăţarea le apare ca un dat venit dinafară, un fel de iluminare aşteptată de la un fel de Dumnezeu care, dacă nu se dovedeşte atotştiutor şi atotputernic, nu valorează nimic. Iar pentru mulţi, a învăţa se reduce la a asculta sau a citi lucruri spectaculoase – şi, eventual, “servite” într-un context şi o formă ultra-relaxante, amuzante, distractive.
  2. Oameni pentru care verbul “a învăţa” se conjugă la persoana întâi, diateza activă: eu învăţ, e munca mea, responsabilitatea mea să caut informaţia relevantă pentru mine, să o prelucrez în funcţie de interesele mele, să o aplic la situaţiile concrete ale vieţii şi muncii mele etc.
Eu fac parte din cea de-a doua categorie. Cred că aceasta a fost resursa mea fundamentală, toată viaţa. Eu învăt de la oricine şi din orice, pentru că mă străduiesc să transform orice situaţie într-o experienţă de învăţare. În cadrul unui curs, unei conferinţe, unei sesiuni de coaching-consiliere-mentorat, ori atunci când citesc o carte sau un articol , e munca mea, responsabilitatea mea să “traduc” şi să integrez în sistemul meu de referinţă, în structurile mele interioare ce spune celălalt, şi să creez idei noi. Un curs, o conferinţă, o sesiune de coaching, o carte, ori un articol este o platformă de plecare, o sursă de inspiraţie, un proces de însămânţare, nu o sumă de reţete de acţiune sau un platou cu fructe gata coapte. Ce seminţe aruncă celălalt e problema lui, cum cultiv eu seminţele acelea în solul meu e problema mea. Dacă într-o interacţiune de acest tip EU nu am produs nimic valoros pentru mine, înseamnă că mai am de lucrat la capacitatea mea de învăţare!
Poţi să primeşti seminţele cele mai bune, dacă solul tău nu e fertil pentru acele seminţe, ori nu e pregătit corespunzător, şi dacă nu munceşti atât – şi atâta timp – cât e necesar pentru ca ele să încolţească, să crească, să înflorească şi să rodească, nu obţii nimic. Şi, invers: poţi să pleci de la seminţe modeste, pe care să le cultivi astfel încât să obţii recolte valoroase, ori chiar specii noi.
Poţi să ai acces la informaţii de ultimă oră, la profesori, traineri, conferenţiari, mentori, consilieri, coachi, terapeuţi geniali, dacă tu însuţi / însăţi nu faci un efort conştient şi sistematic ca să exploatezi resursele de învăţare la îndemână, nu înveţi mare lucru. Şi invers, poţi să înveţi enorm dintr-o carte, un curs sau o conferinţă mediocre, dacă ştii să “storci” din ele tot ce îţi poate fi de folos.
Sigur, cel mai bine este să se întâlnească ambele condiţii, dar tema acestui articol este răspunsul la întrebarea:
  • Pe ce e mai profitabil să mă focalizez eu, ca “învăţăcel”? Pe lucruri care depind de altul, ori pe lucruri pe care le pot eu controla? Pe problema lui, ori pe problema mea?

vineri, 1 aprilie 2011

Autocontrolul creşte calitatea relaţiilor de cuplu şi de prietenie

Un studiu ştiinţific foarte recent contrazice stereotipul, atât de comun printre românii posesori de diplome superioare, potrivit căruia raţiunea, acţiunile calculate, contractuale ar duce la scăderea calităţii relaţiilor de prietenie şi de cuplu.

joi, 17 martie 2011

Ce înseamnă empatie / să fii empatic(ă) ?

"Sunt o persoană foarte empatică şi încerc să mă pun în locul lui, dar eu n-aş proceda aşa în niciun caz!" - îmi spune.

"Te pui în locul lui rămânând tu însăţi, cu trecutul tău, cu modul tău de a gândi, sau încerci să fii, pentru câteva minute, el, cu trecutul lui, cu viaţa lui, cu modul lui de a gândi şi a simţi?" - întreb.

marți, 15 martie 2011

“Legea atracţiei” şi sensul vieţii: rezultate de cercetare

Ai sentimentul că nu eşti suficient de atractiv(ă)? Ai vrea ca oamenii să te aleagă, să te placă, să te caute mai mult?

Întreabă-te care e sensul vieţii tale, lucrează la el,  iar apoi comunică-l celorlalţi – nu doar prin cuvinte, ci prin ceea ce faci în fiecare zi!

A avea un sens clar al vieţii şi a-l comunica celor cu care intri în interacţiune te face mult mai atractiv(ă).

Este concluzia unui studiu american abia apărut:

joi, 3 martie 2011

Focus-grupul şi alte interviuri de grup


 
1.      Particularităţi ale interviului de grup, în comparaţie cu interviurile individuale
2.      Tipuri de interviuri de grup (după gradul de naturaleţe / construcţie)
·         Interviul etnologic de grup
·         Interviul de grup informal 
·         Interviurile de grup semi-structurate şi structurate
3.      Scurt istoric al focus grupului
4.      Descriere generală a focus-grupului
·         Caracter construit
·         Caracter focalizat şi structurat
·         Leaderul / moderatorul
·         Asistentul
·         Înregistrarea
·         Scopuri
·         Avantaje
·         Dezavantaje
·         Fenomene psihologice care afectează validitatea
·         Posibilităţi de a minimiza dezavantajele şi a maximiza avantajele

Interviul individual în cercetarea calitativă



Cuprins

1.      Asumpţii care fundamentează utilizarea interviului în cercetare
2.      Specificul interviurilor calitative
·         Întrebările deschise şi focalizate (open-ended)
·         Alte calităţi ale întrebărilor calitative
3.      Ghidul de interviu calitativ 
·         „Deschiderea”, provocarea iniţială, consemnul iniţial
·         La ce se referă « deschiderile » din ghidul de interviu ?
·         Ce timp folosim în întrebările din ghidul de interviu (« deschideri ») ?
·         În ce ordine plasăm temele şi subtemele în ghidul de interviu ?
·         Întrebări care ridică probleme
4.      Când utilizăm interviul într-o cercetare?
·         Situaţii în care utilizăm interviul
·         În ce etapă a cercetării şi în ce scop poate fi utilizat interviul?
5.      Eşantionarea
6.      Accesul la subiecţi.

miercuri, 2 martie 2011

Educaţie şi justiţie socială

  1.  Conceptul de justiţie socială. Abordarea clasică
  2.  În ce constă meritul personal şi cum poate fi el măsurat / probat?
  3.  Justiţia socială ca egalitate a şanselor
  4. Măsuri politice pentru creşterea egalităţii şanselor la educaţie
  5. Au condus reformele educative la o creştere a egalităţii şanselor? Ce spun studiile empirice de evaluare ?
  6. Concluzii: Mecanisme sociale de construcţie a reuşitei şcolare diferenţiate.

Educaţie, bunăstare individuală şi creştere macroeconomică

  1.  Este educaţia un instrument eficace de creştere a bunăstării indivizilor / familiilor ?
  2.  Este educaţia o condiţie decisivă a creşterii macroeconomice?
  3.  De ce continuă guvernele şi indivizii să investească în educaţie dacă rentabilitatea investiţiilor şcolare / capitalului uman este atât de problematică?

Ideologii, teorii sociologice şi politici educative

1. Ce înţelegem prin ideologie (discurs axiologic-normativ) ?
2. Funcţionalismul. Funcţiile sociale ale educaţiei
  • Statul naţional, solidaritatea socială şi transmiterea valorilor comune. Emile Durkheim : educaţie şi socializare ; educaţie morală; educaţie comună şi educaţie specială; socializare metodică şi socializare spontană; autoritatea pedagogică a statului naţional (şcoala de stat) ; autoritatea cadrelor didactice.
  • Revoluţia industrială, creşterea complexităţii diviziunii sociale a muncii şi învăţarea rolurilor profesionale.
  • Sistemul birocratic şi selecţia socială; status-roluri dobândite versus status-roluri prescris ; universalism versus particularism. Talcott Parsons
3. Gândirea liberală
  • Capitalism şi acţiune eficientă ; democraţie, cetăţean liber, drepturi şi libertăţi ale individului ; accesul liber la educaţie. Educaţia centrată pe copil, educaţia progresivă, învăţarea prin experienţă
  • Şcoală de stat şi şcoală publică
  • Liberalismul radical : Ivan Illich şi deşcolarizarea societăţii

Observaţia ca metodă de cercetare. Observaţii cantitative şi observaţii calitative

 1.      Observaţia ştiinţifică. Deosebiri faţă de observaţia comună
  • Accepţiunea antropologică: observaţia directă
  • Sensul modern pozitivist: observaţia experimentală („de laborator”)
  • Pregătirea şi desfăşurarea unei observaţii experimentale
  • Munca de teren: în tradiţia antropologică; în tradiţia sociologică
2.      Când alegem să utilizăm observaţia calitativă pentru recoltarea datelor?
3.      Populaţia şi unităţile de observaţie / analiză
4.      Terenul cercetării, accesul în teren, identitatea observatorului

luni, 21 februarie 2011

Seminţe de bani sau ce am învăţat din Conferinţa Freelanceri.ro “Tu eşti o afacere”, Cluj-Napoca, 17 februarie 2011

"Dacă aş fi un SRL, ar produce şi acum, când sunt la Conferinţă. Ca freelancer, acum nu câştig" - a comentat cineva în cursul dezbaterilor.
"Eu am venit să mă înveţe cum să câştig bani, nu să-mi spună generalităţi" - comenta altcineva, la ora prânzului.

Când este vorba despre veniturile lor, ...

miercuri, 12 ianuarie 2011

Politică, morală şi inteligenţă caracterială

  • Inteligenţa caracterială nu se confundă cu morala, în sensul de acţiune conformă cu norme împărtăşite de un grup şi învăţate îndeosebi în "cei şapte ani de-acasă". Ea implică gândire critică, reflexivitate.
  • Este posibil ca afirmaţia "În politică nu există morală" să fie adevărată. Într-o societate plurală, cu sisteme de valori (morale) multiple, nu morala în sine ar trebui să ne intereseze la oamenii politici, ci inteligenţa lor caracterială, care presupune capacitatea de a ieşi din tiparele particulare de gândire prin care judecă binele şi răul, atunci când interesele colective o cer. Şi, Doamne, cât de utile ar fi nişte teste care să măsoare această capacitate a candidaţilor (şi nu numai a lor)! 
  • NB. Pentru cei care se îndoiesc că instrumentele valide de măsurare a aspectelor caracteriale ar fi posibile, voi repeta invitaţia de a citi ce spun cercetători reputaţi în domeniu : http://www.viacharacter.org/SURVEYS/AboutSurveys.aspx
O întrebare adresată de un cititor a condus la câţiva paşi înainte în conturarea conceptului inteligenţă caracterială. Reproduc aici schimbul de mesaje, pentru că deschide cel puţin trei teme interesante, la care merită lucrat pe termen lung : 
  1. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi morală;
  2. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi gândirea critică;  
  3. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi politică.
.

marți, 4 ianuarie 2011

Inteligenţă emoţională şi inteligenţă caracterială

Dacă avem nevoie urgentă să investim într-o capacitate transversală, aceea este inteligenţa caracterială !
  • Întrebare : Sunt cei care manipulează, în relaţii interindividuale sau la nivel politic-social, inteligenţi emoţional? 
  • Răspuns : Categoric, da ! Inteligenţa emoţională este principalul instrument al manipulării. Şi al traficului de influenţă. Şi al corupţiei. 
În ultima vreme, am început să mă întreb dacă inteligenţa emoţională este neapărat un lucru bun. Că e reală şi necesară, utilă, că, în anumite contexte, ajută la creşterea calităţii relaţiilor şi a vieţii, nu contest. Mă întreb însă dacă e bine ca dezvoltarea ei (şi a celorlalte forme de inteligenţă cunoscute : cognitivă, socială, artistică, sportivă etc.) să devină un scop în sine.

Şi iată la ce am ajuns ...
.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

 .
Bun venit în 2011 !

Să ne aducă, fiecăruia, 
numai ce şi cât avem nevoie ca să facem 
ce avem de făcut bun şi bine în viaţa aceasta !

.