Stă în puterea părinţilor să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă şi să se lase influenţaţi de rude şi prieteni.
*
- Statistic, copiii ai căror părinţi au divorţat înregistrează mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale (consum de alcool şi droguri, dificultăţi de integrare în grupurile de vârstă, experienţe sexuale precoce, copii născuţi în afara căsătoriei, gânduri de sinucidere) şi obţin rezultate şcolare mai slabe decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.
- Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
Când ajung la vârstele adulte, aceşti copii ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă. Şi, mai ales, sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regrete etc., fără a înregistra însă mai frecvent patologii psihice).
- Totuşi, nu toţi copiii care au trăit experienţa unui divorţ sunt afectaţi în aceeaşi măsură: unii se restabilizează relativ repede, alţii înregistrează chiar o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Rezultă că problemele nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii în care are loc despărţirea părinţilor şi în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.
...