Specificul cercetării calitative : datele calitative ; cercetatorul calitativ

• Suport de curs : pentru studenţii facultăţilor de ştiinţe socio-umane, pentru cadrele didactice şi pentru alte persoane posibil interesate.
• Colegii din coaching şi consiliere l-ar putea şi ei consulta, îndeosebi pentru noţiuni legate de : problema neutralităţii ; calitatea informaţiilor pe care le obţinem de la omul cu care lucrăm  ; obiectivitatea interpretărilor ; etică.
• Cei care citesc sunt rugaţi să înţeleagă că un suport de curs este altceva decât un studiu ştiinţific sau o carte. Materialele postate nu ating nivelul de elaborare al unor publicaţii, iar unele paragrafe sunt doar schematizate. Vorbim aici doar despre instrumente de / în lucru. Pentru alte precizări, v., pe pagina de Start : "Cursuri : Metode calitative de cercetare şi Sociologia educaţiei".

1. Întrebări de simţ comun, întrebări de interes social şi întrebări de cercetare. 
2. Deosebirile între datele cunoaşterii comune şi datele de cercetare ştiinţifică.
3. Particularităţi ale datelor calitative, în comparaţie cu datele cantitative şi cu datele cunoaşterii de simţ comun.
4. Ce funcţii pot îndeplini datele calitative şi în ce situaţii sau etape ale cercetării pot fi utilizate?
5. Însuşiri specifice cercetătorului calitativ.
6. Obiectivitate şi obiectivare a cunoaşterii; complexitate a realităţii sociale şi reducere cognitivă; singularitate şi dinamică a realităţii sociale şi caracter relativ al adevărului; caracter construit al oricărei percepţii, descrieri, interpretări (constructivism şi construcţionism).
7. Criterii de calitate ale unei cercetări. Validitate şi fiabilitate. Proceduri prin care putem construi şi întări validitatea. Credibilitate / plauzibilitate a cunoştinţelor.
8. Modalităţi prin care putem asigura caracterul etic al unei cercetări: anonimat, confidenţialitate, consimţământ informat, reciprocitate.
   
   
   
   

Metodologie: Un mod de a gândi despre şi de a studia realitatea socială.

Metode: Un set de proceduri şi tehnici de colectare şi analiză a datelor.

(Strauss şi Corbin, 1998: 3)

Metode calitative, 2005-2006

Suport de curs 1

Prof.univ.dr. Elisabeta Stănciulescu

Notă: Autoarea autorizează utilizarea acestui material exclusiv în scopuri  didactice (ca resursă a învăţării) şi exclusiv de către studenţii care frecventează cursurile sale. Nicio altă persoană nu e autorizată să-l utilizeze.  [Evident, această precizare nu mai este valabilă acum.] Studenţii au obligaţia să respecte şi să protejeze dreptul de proprietate intelectuală.

Nu uitaţi!

A memora nu înseamnă a învăţa !

Nici a înţelege nu înseamnă a învăţa !

A învăţa înseamnă : a înţelege + a memora + a te antrena (a aplica + a verifica dacă ai aplicat corect + a aplica din nou, evitând greşelile + a verifica din nou ş.a.m.d.) ! Dacă nu te-ai antrenat, înţelegerea şi memorarea nu te ajută să devii performant !

Orice recomandare din sociologia calitativă trebuie utilizată flexibil şi creativ.

Dar creativitatea nu e pur şi simplu un har cu care ne naştem şi pe care îl putem utiliza spontan. 
„Creativitatea poate fi învăţată şi antrenată” (Patton, 2002: 302). 
În fiecare zi (Henry James; Virginia Woolf – cf. Patton, ibidem).

Pe parcursul acestui semestru, ne vom concentra asupra colectării datelor şi asupra analizelor primare, necesare chiar în timpul colectării. Pentru proceduri şi tehnici mai complexe de analiză, va fi necesară o pregătire suplimentară ulterioară.

Vom începe, însă, cu câteva noţiuni de epistemologie.

Epistemologia

·        E un domeniu al filosofiei care studiază cunoaşterea ca un corpus de idei al căror caracter de adevăr poate fi justificat (susţinut cu probe sau / şi argumente) – knowledge as justified true belief .

·      Încearcă să răspundă la întrebări precum:

o   Ce anume deosebeşte o idee adevărată (adecvată) de una falsă (inadecvată)?

o   Cum putem ajunge la idei adevărate (adecvate) ?

o   Cum putem ajunge sa formulăm teorii sau modele ale realităţii mai bune (adevărate, adecvate) decât altele?

(Stanford Encyclopedia of Philosophy, http://plato.stanford.edu/entries/epistemology/ , descărcat la 20.02.2007).

·         Termenul provine din limba greacă, unde ἐπιστήμη (episteme) înseamnă cunoaştere sau ştiinţă, iar λόγος (logos) înseamnă justificare, explicaţie (account/explanation); a fost introdus în limba engleză de filosoful James Frederick Ferrier (1808-1864) 

·         Potrivit lui Platon, cunoaşterea e o subspecie a ceea ce este simultan adevărat şi crezut / credibil

 (http://en.wikipedia.org/wiki/Epistemology, descărcat la 20.02.2007)

 

1. Întrebări de simţ comun, întrebări de interes social

 şi întrebări de cercetare

Citiţi : Silverman, 2001:  41-58

Conceptualizarea

Exemplu.

O discuţie în taxi. Taximetristul relatează dificultaţile pe care le are, după ce familia care acceptase să îşi asume rolul de naşi de cununie l-a anunţat că nu-şi mai poate asuma acest rol.

„Acum, nu mă mai pot duce la alţii, că erau mai mulţi care voiau la început, da’ acum ar zice ‚Păi ce, eu sunt rezervă?’ ”  – capital simbolic

„Aşa, a zis patronul că vine el, da’ ei sunt din altă lume”  –  stratificare socială, distanţe sociale, frontiere sociale (noi/voi/ei)  

„Mai e şi un văr care mi-a zis că vine, da’... naşu’ tre’ s-aducă şi el cinci-şase familii noi... că aşa, numa’ noi între noi...” – grup deschis, schimburi sociale, capital social

Încercaţi singuri alte exemple : porniţi de la observaţii concrete şi găsiţi un corespondent conceptual-teoretic, sau mai multe !

2.      Date de cercetare.

Diferenţa între datele cunoaşterii comune şi datele de cercetare

Orice raţionament şi orice decizie, de la cele mai simple la cele mai complexe, necesită un număr de informaţii. De exemplu, dacă înainte de a pleca la facultate dorim să decidem cu ce să ne îmbrăcăm, avem nevoie de informaţii cu privire la vremea de afară, la temperatura din sălile în care avem cursuri, la  persoanele care vor fi prezente şi la cum se îmbracă ele etc. Dacă dorim să estimăm în cât timp vom ajunge, avem nevoie de informaţii despre distanţă şi despre viteza mijlocului de transport. Atunci când un partid politic doreşte să decidă cine să fie candidatul său în alegerile prezidenţiale are nevoie de informaţii cu privire la intenţiile de vot ale cetăţenilor. Toate aceste informaţii - temperatura exterioară sau din sălile de curs, articolele de îmbrăcăminte la modă printre studenţi,  procentul cetăţenilor care intenţionează să voteze candidatul X – constituie date.

În accepţiunea cea mai generală, datele sunt informaţii pe care ne sprijinim atunci când rezolvăm probleme şi când luăm decizii, de la cele mai simple la cele mai complexe.

Datele de cercetare sunt informaţii cu privire la unele proprietăţi şi dimensiuni ale obiectului studiat care sunt mai uşor observabile şi pe baza cărora putem descoperi alte proprietăţi şi dimensiuni care nu pot fi observate direct (nici cu cele mai sofisticate instrumente cunoscute).

Ele se deosebesc de datele pe care le utilizăm, de regulă, în viaţa cotidiană în primul rând prin modul în care sunt colectate:

§  prin contactul direct cu realitatea empirică şi cu oamenii care o trăiesc (raw data), ori prin accesarea unor surse autorizate (statistici, baze de date, studii publicate etc.);

§  urmărind un scop mai mult sau mai puţin precis;

§  urmând o metodă sistematică;

§  utilizând instrumente ale căror efecte distorsionante sunt, în parte, controlate sau măcar conştientizate şi explicitate.

Datele de cercetare au în primul rând o funcţie descriptiv-factuală: ele descriu caracteristici mai mult sau mai puţin evidente ale unei realităţi, care pot fi observate direct (văzute, auzite etc.), înregistrate şi, în cele mai multe cazuri, măsurate.

Cercetarea nu se reduce la descrieri factuale. Cu alte cuvinte, a recolta date şi a le organiza e numai prima operaţiune într-o activitate de cercetare.

Corpus (de date) – e un concept care desemnează acel ansamblu de informaţii care face obiectul analizei într-o cercetare determinată. Corpusul de date poate fi:

§  un fisier in care au fost introduse datele „crude” recoltate prin administrarea unui chestionar;

§  un număr de interviuri transcrise;

§  un număr de fişe sau note de observaţie;

§  un număr de documente oficiale sau personale.

Baza de date  conţine o cantitate foarte mare de informaţii, de regulă dintr-un domeniu şi pe o anumită problematică, înmagazinată într-un sistem computerizat, astfel încât să poată fi uşor accesată, modificată şi prelucrată.

Banca de date / arhiva este o colecţie amplă de informaţii, din domenii diferite, organizate sistematic, de regulă într-o formă computerizată. Avantajul ei e acela că orice utilizator care cunoaşte principiul de organizare poate găsi rapid informaţia de care are nevoie.

3. Particularităţi ale datelor calitative,

prin comparaţie cu datele cantitative şi cu datele cunoaşterii de simţ comun

Prin datele calitative, producem o cunoaştere originală cu privire la :

o   cele mai bune practici într-un domeniu (de exemplu, care sunt atributele companiilor de succes ; sau atributele unei persoane eficiente ; sau ale unui profesor / student bun);

o   modurile de a gândi ale unei categorii de populaţie (de exemplu, modurile de a gândi ale femeilor ; sau ale copiilor);

o   modurile de a trăi interior o anume experienţă (de exemplu, cum se raportează victimele la violenţa domestică ? dar agresorii ?);

o   modurile de acţiune în faţa unui produs sau a unei experienţe (de exemplu, cum reacţionează diferite categorii de populaţie în faţa unei noi băuturi lansate pe piaţă ; sau în faţa unui risc major) ;

o   poveşti de viaţă (life stories) sau cum ajung oamenii într-o anumită situaţie de viaţă (de exemplu, cum ajung unii oameni să se prostitueze, sau să consume droguri).

o   Orice categorie de populaţie poate face obiectul cercetării, dar sunt studiate cu precădere populaţiile marginale, mai puţin reflectate în anchetele cantitative.

Datele calitative pot fi utilizate singure, ori pot fi combinate cu date cantitative.

·         Accentul cade pe experienţa trăită (faptele văzute din perspectiva diferiţilor actori sociali) :

o   Datele se referă la evenimente şi fapte obişnuite (ordinare) - everyday life; ordinary life, lived experience.

o   Ne interesează semnificaţia pe care o are un eveniment sau un fapt oarecare pentru aceia care îl trăiesc (ordinary meanings; common sens), punctele lor de vedere particulare, modul lor specific de a se raporta la evenimente.

o   Oamenii povestesc, relatează, explică evenimente, fapte ale vieţii lor cotidiene, aşa cum le trăiesc ei, cu gândurile, sentimentele lor.

·         Caracter natural :

o   Ordinary events in natural settings.

o   Sunt recoltate, de regulă, prin contactul direct al operatorului de teren (observator, operator de interviu) cu contextul real al acţiunii.

o   Presupun un contact de durată cu « terenul ».

·         Caracter deschis :

o   După ce au fost recoltate, pot fi îmbogăţite, nuanţate, reinterpretate, în urma unor observaţii noi, a recoltării unor noi interviuri şi a lecturii unor noi documente.

·         Caracter local, specific, singular :

o   Unitatea de cercetare este un caz, un « teren » particular (site), un ansamblu de obiecte sociale situate într-un anume spaţiu-timp social (setting).

·         Complexitate, holism :

o   Datele calitative se referă la acţiuni sociale şi încearcă reconstituirea întregului ansamblu al acţiunii.

o   Aceasta înseamnă că datele :

-          NU se referă la intenţii sau comportamente luate izolat (de exemplu : « Dacă alegerile ar avea loc mâine, dumneavoastră cu cine aţi vota ? » ; sau « În ultimele şase luni, i-aţi dat copilului dumneavoastră vreo palmă ? ») ;

-          NICI la opinii izolate (de exemplu : « După părerea dumneavoastră, atunci când un copil nu-şi ascultă părinţii, aceştia au dreptul… să-i certe / să le dea câteva palme / etc.») ;

-          ci se referă la comportamente + opinii + atitudini + intenţii + credinţe + prejudecăţi etc. ale indivizilor legate de un anumit context concret : « în contextul cutare, subiectul X face cutare, pentru că el crede / consideră / simte / că… »;

-          din punct de vedere teoretic, ne situăm într-o sociologie comprehensivă / interpretativă / constructivistă.

·         Bogăţie, interes pentru detaliul semnificativ :

o   Iau forma unor « descrieri dense », detaliate ale întregului context (Clifford Geertz : thick descriptions).

o   « detaliul semnificativ » nu trebuie confundat cu aspectele triviale ale vieţii grupului

·         Istoricitate :

o   Interes pentru geneza şi evoluţia modurilor de acţiune socială (pentru procese sociale).

o   Interes pentru rolul pe care îl joacă diferitele categorii de actori sociali în această construcţie / evoluţie.

·         Iau forma unor texte (note de observaţie, descriere, transcriere de interviu etc.) sau a unor imagini (desen, fotografie, film).

o   Numărul poate fi utilizat, dar el nu e specific datelor calitative.

4. Ce funcţii pot îndeplini datele calitative

şi în ce situaţii sau etape ale cercetării pot fi utilizate?

·         Funcţie de explorare :

o   cercetătorul urmăreşte să formuleze ipoteze noi ;

o   foarte utile la începutul unei cercetări sau pentru abordarea unor « terenuri » mai puţin cunoscute ;

o   pot îndeplini această funcţie singure, ori în combinaţie cu date cantitative.

·         Funcţie de aprofundare sau detaliere a unei cunoaşteri produse prin metode cantitative.

o   Cu această funcţie, sunt utilizate în cursul unei anchete, după ce datele cantitative au fost prelucrate, măcar parţial.

·         Funcţie de testare a unor ipoteze :

o   cercetătorul urmăreşte să verifice dacă o ipoteză nouă se confirmă sau se infirmă ; sau dacă o ipoteză mai veche se confirmă / infirmă într-un « teren » nou ;

o   urmăreşte, astfel, să verifice dacă pot fi formulate predicţii cu privire la apariţia sau evoluţiile unui fenomen ;

o   pot fi utilizate singure sau  combinate cu date cantitative.

·         Salmen, Lawrence F., 1987, Listen to the People: Participant-Observer Evaluation of Development Projects, New York: Oxford University Press for the World Bank – pledează pentru utilizarea metodelor calitative în evaluarea proiectelor internaţionale de dezvoltare comunitară (cf. Patton, 2002, 394).

5. Însuşiri specifice cercetătorului calitativ

După Rew, Bechtel şi Sapp, 1993 (citaţi în Strauss şi Corbin, 1998: 6), personalitatea cercetătorului constituie principalul instrument în cercetarea calitativă. Potrivit acestor autori, atributele indispensabile sunt:

• autenticitate;
• credibilitate;
• intuiţie;
• receptivitate [capacitatea de a învăţa despre şi de la oameni, oricât de obişnuiţi];
• reciprocitate;
• sensibilitate.

După Strauss şi Corbin (1998: 7), cea mai importantă însuşire o constituie interesul pentru a înţelege şi a face inteligibilă lumea oamenilor obişnuiţi, aşa cum o trăiesc şi o văd ei înşişi, în contextele lor specifice de viaţă.

„Am văzut că a fi intelectual nu înseamnă a te rupe de viaţa oamenilor, că intelectualul poate fi conectat direct la lumea oamenilor aşa cum o trăiesc ei şi la ceea ce gândesc oamenii despre această lume a lor” (B. Fisher, citat în Strauss şi Corbin, 1998: 6).

Competenţele necesare unui grounded theorist sunt:

§  abilitatea de a reveni asupra datelor şi propriilor inferenţe, pentru a reanaliza critic situaţiile şi a creşte calitatea datelor şi interpretărilor [reflexivitate];

§  abilitatea de a recunoaşte tendinţele către distorsiune (într-un context concret );

§  abilitatea de a gândi abstract;

§  abilitatea de a fi flexibil şi deschis la critica folositoare;

§  sensibilitate la cuvintele şi acţiunile respondenţilor (dorinţa şi răbdarea de a înţelege cât mai exact ce vor să spună subiecţii printr-un cuvânt, o expresie, ori o frază) ;

§  capacitatea de a se lăsa absorbit de muncă şi perseverenţa de a duce munca până la capăt (oricât efort ar presupune).

Perspectivă emică: capacitatea de a privi lucrurile din interior, cu ochii subiectului cercetat

(opusă perspectivei „etice” = exterioare, neutre, a cercetătorului clasic).

Distincţia a fost operată de Kenneth Pike în 1954  şi preluată de antropologi precum Franz Boas şi Edward Sapir (cf. Patton, 2002:267-268)

*** Cititi continuarea in articolele urmatoare !