Validitate, fiabilitate, credibilitate / plauzibilitate a rezultatelor de cercetare

• Suport de curs - continuare (3).

 Criteriile după care evaluăm calitatea unei cercetări sociologice sunt, în principal, următoarele:

1. abordează o temă de interes social (cu semnificaţie socială);
2. interes pentru obiectivitatea rezultatelor:
1. autorii conştientizează cât mai multe surse de distorsiune în procesele de recoltare şi prelucrare a datelor, precum şi în procesele de interpretare şi prezentare a rezultatelor, şi caută modalităţi pentru a le diminua;
2. explicitează toate acestea, oferindu-i cititorului atent posibilitatea să judece limitele de validitate a concluziilor;
3. autorii explicitează în ce măsură rezultatele pot fi generalizate sau transferate;
3. interes pentru protecţia subiecţilor cercetării sau / şi consimţământ informat:
1. autorii respectă rigorile etice impuse de normele legale şi profesionale în vigoare (uneori, acestea se pot contrazice)
2. explicitează modalităţile prin care au asigurat protecţia subiecţilor sau / şi au obţinut consimţământul informat.

 (...)

Obiectivitate, neutralitate, pozitivism, constructivism

• Suport de curs - continuare (2).

• Obiectivitate şi obiectivare a cunoaşterii
• Complexitate a realităţii sociale şi reducere cognitivă
• Singularitate şi dinamică a realităţii sociale şi caracter relativ al adevărului
• Caracter construit al oricărei percepţii, descrieri, interpretări (constructivism)

„Deşi termenul a fost utilizat de unii pentru a sugera o versiune naivă a pozitivismului vulgar, obiectivitatea constituie fundamentul [esential basis] oricărei cercetări bune. În absenţa ei, singura raţiune pentru care cititorul unei cercetări ar putea accepta concluziile cercetătorului ar fi un suport autoritarist pentru persoana autorului”

(Kirk şi Miller, 1986, citat în Patton, 2002: 93; s.n. E.S.).

Toţi cercetătorii, indiferent că sunt cantitativişti sau calitativişti, se întreabă în ce măsură sunt datele obiective.

Răspunsurile sunt foarte variate, dar din raţiuni didactice le vom reduce la două poziţii fundamentale (fiecare are, în realitate, mai multe variante):

Specificul cercetării calitative : datele calitative ; cercetatorul calitativ

• Suport de curs : pentru studenţii facultăţilor de ştiinţe socio-umane, pentru cadrele didactice şi pentru alte persoane posibil interesate.
• Colegii din coaching şi consiliere l-ar putea şi ei consulta, îndeosebi pentru noţiuni legate de : problema neutralităţii ; calitatea informaţiilor pe care le obţinem de la omul cu care lucrăm  ; obiectivitatea interpretărilor ; etică.
• Cei care citesc sunt rugaţi să înţeleagă că un suport de curs este altceva decât un studiu ştiinţific sau o carte. Materialele postate nu ating nivelul de elaborare al unor publicaţii, iar unele paragrafe sunt doar schematizate. Vorbim aici doar despre instrumente de / în lucru. Pentru alte precizări, v., pe pagina de Start : "Cursuri : Metode calitative de cercetare şi Sociologia educaţiei".

1. Întrebări de simţ comun, întrebări de interes social şi întrebări de cercetare. 
2. Deosebirile între datele cunoaşterii comune şi datele de cercetare ştiinţifică.
3. Particularităţi ale datelor calitative, în comparaţie cu datele cantitative şi cu datele cunoaşterii de simţ comun.
4. Ce funcţii pot îndeplini datele calitative şi în ce situaţii sau etape ale cercetării pot fi utilizate?
5. Însuşiri specifice cercetătorului calitativ.
6. Obiectivitate şi obiectivare a cunoaşterii; complexitate a realităţii sociale şi reducere cognitivă; singularitate şi dinamică a realităţii sociale şi caracter relativ al adevărului; caracter construit al oricărei percepţii, descrieri, interpretări (constructivism şi construcţionism).
7. Criterii de calitate ale unei cercetări. Validitate şi fiabilitate. Proceduri prin care putem construi şi întări validitatea. Credibilitate / plauzibilitate a cunoştinţelor.
8. Modalităţi prin care putem asigura caracterul etic al unei cercetări: anonimat, confidenţialitate, consimţământ informat, reciprocitate.
   
   
   

Metode şi tehnici de cercetare calitativă. Programa analitică.

• Cu speranţa că munca unui profesor exigent mai ales cu sine ar putea constitui o resursă utilă pentru studenţi, pentru cadrele didactice şi pentru alte persoane posibil interesate, voi încerca să postez progresiv suporturile mele de curs. 
• Pentru alte precizări, v., pe pagina de Start : "Cursuri : Metode de cercetare calitativă şi Sociologia educaţiei".

Descriere generală :

Disciplina le oferă studenţilor oportunitatea de a se iniţia în :

1.       instrumentarea, organizarea şi realizarea practică, "în teren", a observaţiilor calitative, a interviurilor calitative (de profunzime) individuale şi de grup, precum şi a obţinerii unor documente formale şi informale;

2.       prelucrarea primară a datelor calitative, în vederea formulării unor ipoteze şi a unor noi categorii de observaţie şi noi întrebări de interviu, cu ajutorul cărora respectivele ipoteze pot fi testate;

3.       terminologia de bază în limba engleză, utilă pentru mobilitatea în spaţiul educativ european şi în spaţiul european al muncii.

Toate acestea constituie competenţe de bază necesare în meseriile de sociolog / etnolog / antropolog; aceleaşi competenţe sunt însă foarte utile şi pentru analişti politici, jurnalişti, agenţi de vânzări, manageri, funcţionari publici [aş adăuga astăzi : consilieri, coachi, psihoterapeuţi].

Un accent deosebit va fi pus pe dezvoltarea unor capacităţi şi competenţe transferabile, necesare învăţării pe tot parcursul vieţii şi mobilităţii profesionale :...

"Caut carieră / (alt) loc de muncă. Ce mă sfătuiţi ?"

• Nu-ţi posta CV-ul pe toate site-urile şi nu candida pentru toate joburile.
• Nu-ţi spune "m-aş descurca în orice domeniu" - în lumea contemporană nu e suficient să te descurci, ai nevoie să fii performant/ă şi să te implici pozitiv emoţional în ceea ce faci ! 
• Nu căuta neapărat un post "corespunzător studiilor" tale, mai ales dacă singura diplomă superioară pe care o ai este de licenţă (găseşti detalii despre legătura dintre diplome şi ocupaţii / bani în articolul  Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ? Rezultate de cercetare).
• Află care e munca în care te simţi împlinit/ă, simţi că "faci diferenţa", cum spun americanii.
• Citeşte şi aplică recomandările de la finalul acestui articol.

Incep astăzi cu câteva fragmente dintr-un mesaj de la "un mic fan",

Viaţa ca un reality show sau despre Lumina-limitare: tu când faci să crape cerul care te (re)strânge?

• La cer ne-am obişnuit să privim ca la o sursă de zbor vertical.
  Dar, iată, putem trăi într-o sesiune de coaching-consiliere-mentorat o revelaţie în măsură să ne schimbe viaţa, când cerul nostru - sau ceea ce credeam că era cerul nostru - "se crapă", lăsându-ne să vedem că nu era altceva decât o modestă pânză pe care am ţesut-o, precum paianjenii, probabil din aceleaşi nevoi sau instincte ca şi ei. Şi lăsându-ne, totodată, să zărim un alt orizont care ne cheamă, o altă stea-călăuză pe un nou drum.
   
• Ceea ce pare a fi cerul nostru, altfel spus sursa noastră de valoare, lumină, frumos, autentic, aspiraţie, vis, ideal, zbor etc. etc., poate să nu fie altceva decât o altă limitare, mai efectiv constrângătoare decât altele, pentru că ne întreţine o iluzie extrem de puternică de autentic şi valoare înaltă.
   
• Creştem şi învăţăm să zburăm progresiv numai în măsura în care reuşim să rupem cerul pe care l-am ţesut şi care ne limitează.
  (...)
  

De ce există Dumnezeu?

• Scriu acestea provocată de o trimitere gasită astăzi pe un site: "De ce există Dumnezeu? - everystudent.ro - Există Dumnezeu? Dacă da, de ce? Dovezi clare pentru concluzii bune". 

Cred că, în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, întrebarea şi cercetarea sunt sterile intelectual şi inutile pragmatic, pentru omul obişnuit. Intelectual vorbind, căutarea răspunsului îmi pare un exerciţiu de dragul exerciţiului : nu există nicio şansă ca cineva să ofere vreodată probe sau argumente "clare" - cum promite site-ul care m-a provocat să scriu -, irefutabile, într-un sens sau altul. Pe de altă parte, pentru nevoile practice nu avem nevoie de întrebare şi de raţionamente lungi şi sofisticate, de multe ori sofistice, avem nevoie doar de credinţa simplă. 

Privind în jur, mie mi-e tot mai greu să cred că Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul şi asemănarea Lui. Mi se pare mult mai probabilă ipoteza că fiecare dintre noi reconfigurează continuu un Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există pentru fiecare şi în fiecare dintre noi numai în măsura şi în ipostazele în care fiecare are nevoie de el.

Dacă dorim neapărat să căutăm un "Dumnezeu Adevărat", e mai profitabil să căutăm Dumnezeul în a cărui credinţă devenim mai buni. A căuta să devii mai bun stimulând în tine Respectul, Iubirea şi Corectitudinea - faţă de sine şi faţă de ceilalţi - îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini.

Interviurile de angajare : despre iluzia meritocratică şi recrutori

• Mă adresez aici şi recrutorilor, dar mai ales candidaţilor potenţiali, pentru că e extrem de util să fii prevenit/ă în legătură cu posibilele surse exterioare ale succesului sau eşecului tău : de vreme ce nu le poţi controla, nu au de ce să-ţi afecteze stima de sine şi încrederea în capacitatea ta de performanţă !  
• Construieşte-ţi încrederea în capacitatea proprie de performanţă nu pe 'succesele' tale sociale - dependente întotdeauna de foarte mulţi factori aleatori -, ci pe observaţii şi evaluări personale, în care aplici sistematic criterii clare de valoare, standarde clare şi indicatori concreţi de reuşită ! 
• Lumea socială nu e unică, aceeaşi pentru toţi : nu trebuie decât să cauţi, sau să construieşti, lumea care ţi se potriveşte, în care oamenii care contează au aceleaşi repere cu ale tale !

Unii clienţi mă caută cu câteva zile înainte de un interviu programat, cu scopul de a găsi răspunsurile cele mai sigure la întrebările de pe o listă.
Au 'confecţionat-o' - şi au formulat deja unele răspunsuri - inspirându-se din sfaturile oferite pe internet de unii experţi în HR, din relatările unor cunoştinţe şi, uneori, din experienţe anterioare proprii.

Cum să mă îmbrac? Ce atitudine să adopt?  
De ce îţi doreşti postul acesta? Care sunt principalele calităţi pe care le vede la tine actualul tău şef? Dar principalele defecte? Ce ai face dacă...?

Lista continuă în acest registru, iar omul din faţa mea se chinuieşte literalmente să ghicească răspunsurile care l-ar mulţumi pe recrutor şi l-ar ajuta să câştige competiţia. Şi cu cât caută mai mult, cu atât cresc neliniştea şi nesiguranţa sa în faţa încercării care îl aşteaptă.