Interviul individual în cercetarea calitativă

Descărcaţi textul integral la adresa http://elisabetastanciulescu.ro/cursuri/metode-de-cercetare-calitativa/

Cuprins

1.      Asumpţii care fundamentează utilizarea interviului în cercetare

2.      Specificul interviurilor calitative

·         Întrebările deschise şi focalizate (open-ended)

·         Alte calităţi ale întrebărilor calitative

3.      Ghidul de interviu calitativ 

·         „Deschiderea”, provocarea iniţială, consemnul iniţial

·         La ce se referă « deschiderile » din ghidul de interviu ?

·         Ce timp folosim în întrebările din ghidul de interviu (« deschideri ») ?

·         În ce ordine plasăm temele şi subtemele în ghidul de interviu ?

·         Întrebări care ridică probleme

4.      Când utilizăm interviul într-o cercetare?

·         Situaţii în care utilizăm interviul

·         În ce etapă a cercetării şi în ce scop poate fi utilizat interviul?

5.      Eşantionarea

6.      Accesul la subiecţi.

Observaţia ca metodă de cercetare. Observaţii cantitative şi observaţii calitative

 1.      Observaţia ştiinţifică. Deosebiri faţă de observaţia comună

• Accepţiunea antropologică: observaţia directă
• Sensul modern pozitivist: observaţia experimentală („de laborator”)
• Pregătirea şi desfăşurarea unei observaţii experimentale
• Munca de teren: în tradiţia antropologică; în tradiţia sociologică

2.      Când alegem să utilizăm observaţia calitativă pentru recoltarea datelor?
3.      Populaţia şi unităţile de observaţie / analiză
4.      Terenul cercetării, accesul în teren, identitatea observatorului

Etica cercetării ştiinţifice : consimţământ informat, confidenţialitate, anonimat, raporturi de putere, reciprocitate

• Suport de curs - continuare (4).

Obiectivitatea (validitatea şi fiabilitate) cercetării calitative constituie obiect de controversă. Pentru unii cercetători postmoderni, aceste preocupări au trecut într-un plan secund, iar alţii se „eliberează” total de această grijă (dar consecinţele asupra caracterului ştiinţific al cunoaşterii nu mai pot fi controlate).

În schimb, caracterul etic al raporturilor dintre cercetător şi subiecţii asupra cărora se realizează cercetarea a devenit o temă de interes tot mai larg (fără ca aceasta să însemne că nu există controverse).

(...)