Cum putem construi o comunicare interpersonală mai bună ? (1)

• Nevoi de învăţare şi recomandări pentru angajaţii care lucrează cu oameni (clienţi sau pacienţi) şi pentru persoane fizice, cupluri, familii…

Am furnizat în ultima vreme programe coaching-style lifelong learning focalizate pe dezvoltarea abilităţilor de comunicare în mai multe firme unde se lucrează cu oameni (clienţi sau pacienţi).  Şi în programele pe care le contractează persoanele fizice sau familiile comunicarea interpersonală este una dintre direcţiile cele mai frecvente de lucru. Este, în mod cert, una dintre cele mai precare dimensiuni ale educaţiei noastre în familie, şcoală, activităţi şi grupuri non-formale şi informale. Una dintre cele mai mari nevoi de învăţare ale adulţilor din societatea românească.
Sintetizez aici câteva recomandări, elaborate pe baza nevoilor de învăţare identificate de mine (greşelilor cele mai frecvente pe care le comit oamenii cu care am lucrat).
Citiţi articolul la: http://elisabetastanciulescu.ro/2011/10/cum-putem-construi-o-comunicare-interpersonala-mai-buna-1/
.

Învaţă să te eliberezi de ideea de vinovăţie ! Răspuns la un comentariu recent

Eu nu mai spun demult nimănui "Ai şi tu o vină, asumă-ţi partea ta de vină !", pentru că nimeni nu devine mai bun când se simte vinovat, dimpotrivă !

Pe cei cu care lucrez, îi îndemn întotdeauna, şi îi ajut, să înveţe să se elibereze de ideea însăşi de vinovăţie, adică :

1. să deosebească între vină, greşeală (limite şi slăbiciuni umane) şi responsabilitate, şi să se focalizeze pe ultimele două, lăsându-le lui Dumnezeu şi judecătorilor calificaţi sarcina de a stabili cine e vinovat şi cine nu ; foarte pe scurt :

Responsabilitate vs. vinovăţie : relaţii mai durabile şi funcţionale, încredere în sine, sănătate

• Învăţaţi să vă simţiţi responsabili, nu vinovaţi: veţi reuşi relaţii mai durabile şi funcţionale, vă veţi cultiva încrederea în sine şi vă veţi proteja împotriva unor depresii.
• Obişnuiţi-vă partenerii, copiii, elevii, colaboratorii, subalternii să se simtă responsabili, nu vinovaţi : veţi cultiva o atmosferă mai senină şi mai propice performanţei.
  
  

Învăţare continuă, cunoaştere de sine şi încredere în sine

Pentru mine, a învăţa continuu înseamnă a răspunde în fiecare seară la întrebarea: Ce limite ţi-ai depăşit astăzi ? Şi în ziua următoare: Ce poţi aplica astăzi din ce ai învăţat ieri? Întrebările vizează şi progresul meu în ansamblu, dar se focalizează pe obiectivul, pe proiectul meu prioritar în acel moment.

Nu e necesar să răstorn munţii sau să fiu 'cea mai...'. Şi cel mai mic progres contează: visurile mari şi progresele cele mai sigure se construiesc cu paşi mici !

Aspiraţia către lucrul cât mai bine făcut

• E a doua valoare fundamentală, pentru mine.

Nu vorbesc despre perfecţionismul inhibant, care te condamnă să nu accepţi nicio greşeală, nicio lacună, nicio slăbiciune, nicio critică, niciun eşec. Nici despre dorinţa auto-limitativă de a face lucrurile negreşit în felul şi la nivelul pe care le apreciază şefii, colegii, comisiile de examen sau interviu ş.a.

Vorbesc aici :

Deschiderea către ceilalţi - o valoare şi un interes personal

• E prima mea valoare.

Dacă eşti capabil(ă) să te bucuri sincer pentru fiecare reuşită şi fiecare calitate a oamenilor de lângă tine, îţi umpli realmente viaţa cu bucurii. Iar dacă îi ajuţi să se dezvolte, trăieşti multiplu şi nu te plictiseşti niciodată !

Lectura profundă: un model posibil (VI)

VI. O lectură profundă este o lectură critică.

Mulţi cred că lectura critică înseamnă doar să emiţi păreri personale, să vii cu idei, opinii, experienţe diferite de ale autorului – eventual chiar fără a fi citit textul în întregime. Nimic mai fals şi mai periculos pentru dezvoltarea personală şi pentru comunicarea intelectuală !

A spune doar 'Eu cred că...', 'Asta e părerea mea...' nu înseamnă critică, ci autosuficienţă şi auto-limitare. Poţi contrazice orice şi pe oricine, cu condiţia să aduci argumente, probe suficiente şi suficient de bine documentate, verificate.

Cum poţi transforma ceva rău într-o resursă pentru ceva bun? Despre gândirea pozitivă

• 'Gândeşte pozitiv!' - o modă intelectuală, un limbaj de lemn 
• Ce înţeleg eu prin gândire pozitivă ? 
• O ilustrare 
• Gândirea pozitivă se învaţă prin exerciţiu.

Lectura profundă: un model posibil (III-IV)

• Atitudinea apreciativă.
• Legătura cu experienţa (practica).

Reamintesc: alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă: citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite. NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut.

Lectura profundă înseamnă a citi:

Ce faci dacă afli că e posibil să-ţi pierzi locul de muncă?

• Reformulezi problema şi te întrebi:  cum aş putea transforma un dezavantaj de moment într-un avantaj pe termen lung?
• Priveşti înainte şi către mai bine ! 
• Cauţi un post mai bun, o muncă mai potrivită cu valorile tale, cu aspiraţiile tale, cu personalitatea ta !