Educaţie, bunăstare individuală şi creştere macroeconomică

1.  Este educaţia un instrument eficace de creştere a bunăstării indivizilor / familiilor ?
2.  Este educaţia o condiţie decisivă a creşterii macroeconomice?
3.  De ce continuă guvernele şi indivizii să investească în educaţie dacă rentabilitatea investiţiilor şcolare / capitalului uman este atât de problematică?

Politică, morală şi inteligenţă caracterială

• Inteligenţa caracterială nu se confundă cu morala, în sensul de acţiune conformă cu norme împărtăşite de un grup şi învăţate îndeosebi în "cei şapte ani de-acasă". Ea implică gândire critică, reflexivitate.

• Este posibil ca afirmaţia "În politică nu există morală" să fie adevărată. Într-o societate plurală, cu sisteme de valori (morale) multiple, nu morala în sine ar trebui să ne intereseze la oamenii politici, ci inteligenţa lor caracterială, care presupune capacitatea de a ieşi din tiparele particulare de gândire prin care judecă binele şi răul, atunci când interesele colective o cer. Şi, Doamne, cât de utile ar fi nişte teste care să măsoare această capacitate a candidaţilor (şi nu numai a lor)! 

• NB. Pentru cei care se îndoiesc că instrumentele valide de măsurare a aspectelor caracteriale ar fi posibile, voi repeta invitaţia de a citi ce spun cercetători reputaţi în domeniu : http://www.viacharacter.org/SURVEYS/AboutSurveys.aspx

O întrebare adresată de un cititor a condus la câţiva paşi înainte în conturarea conceptului inteligenţă caracterială. Reproduc aici schimbul de mesaje, pentru că deschide cel puţin trei teme interesante, la care merită lucrat pe termen lung : 

1. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi morală;
2. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi gândirea critică;  
3. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi politică.

.

Inteligenţă emoţională şi leadership

•  Cercetările arată că legătura între inteligenţa emoţională şi leadership a fost mult exagerată !

 Redau aici câteva concluzii cu privire la corelaţia între inteligenţa emoţională (EI) şi leadership, desprinse dintr-un studiu de sinteză foarte recent : Harms, P. D.  and Credé, Marcus (2010) Emotional Intelligence and Transformational and Transactional Leadership: A Meta-Analysis, Journal of Leadership & Organizational Studies, 17(1) : 5–17. URL : http://jlo.sagepub.com/content/17/1/5

"Caut carieră / (alt) loc de muncă. Ce mă sfătuiţi ?"

• Nu-ţi posta CV-ul pe toate site-urile şi nu candida pentru toate joburile.
• Nu-ţi spune "m-aş descurca în orice domeniu" - în lumea contemporană nu e suficient să te descurci, ai nevoie să fii performant/ă şi să te implici pozitiv emoţional în ceea ce faci ! 
• Nu căuta neapărat un post "corespunzător studiilor" tale, mai ales dacă singura diplomă superioară pe care o ai este de licenţă (găseşti detalii despre legătura dintre diplome şi ocupaţii / bani în articolul  Te ajută educaţia să ai o carieră mai reuşită ? Rezultate de cercetare).
• Află care e munca în care te simţi împlinit/ă, simţi că "faci diferenţa", cum spun americanii.
• Citeşte şi aplică recomandările de la finalul acestui articol.

Incep astăzi cu câteva fragmente dintr-un mesaj de la "un mic fan",

De ce există Dumnezeu?

• Scriu acestea provocată de o trimitere gasită astăzi pe un site: "De ce există Dumnezeu? - everystudent.ro - Există Dumnezeu? Dacă da, de ce? Dovezi clare pentru concluzii bune". 

Cred că, în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, întrebarea şi cercetarea sunt sterile intelectual şi inutile pragmatic, pentru omul obişnuit. Intelectual vorbind, căutarea răspunsului îmi pare un exerciţiu de dragul exerciţiului : nu există nicio şansă ca cineva să ofere vreodată probe sau argumente "clare" - cum promite site-ul care m-a provocat să scriu -, irefutabile, într-un sens sau altul. Pe de altă parte, pentru nevoile practice nu avem nevoie de întrebare şi de raţionamente lungi şi sofisticate, de multe ori sofistice, avem nevoie doar de credinţa simplă. 

Privind în jur, mie mi-e tot mai greu să cred că Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul şi asemănarea Lui. Mi se pare mult mai probabilă ipoteza că fiecare dintre noi reconfigurează continuu un Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există pentru fiecare şi în fiecare dintre noi numai în măsura şi în ipostazele în care fiecare are nevoie de el.

Dacă dorim neapărat să căutăm un "Dumnezeu Adevărat", e mai profitabil să căutăm Dumnezeul în a cărui credinţă devenim mai buni. A căuta să devii mai bun stimulând în tine Respectul, Iubirea şi Corectitudinea - faţă de sine şi faţă de ceilalţi - îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini.

Copiii: creativitate şi gândire critică naturale. Creşteţi împreună cu ei !

• Nu le spuneţi niciodată copiilor: 'Ţi-am răspuns o dată la întrebarea asta!'
• Întrebaţi-i ce au reţinut ei din răspunsul anterior şi ce îi face să repete întrebarea. Poate caută răspunsuri multiple acolo unde dumneavoastră vă mulţumiţi cu unul singur? Sau poate simt că răspunsul nu e suficient, nu acoperă toate dimensiunile întrebării?  
• Automotivaţi-vă să căutaţi împreună cu ei şi alte răspunsuri, la care nu v-aţi gândit până atunci! În acest fel, vă veţi dezvolta, veţi creşte odată şi împreună cu ei!
• Răspundeţi la întrebările lor cu alte întrebări  - de clarificare, de aprofundare, de verificare - pe înţelesul lor: îi veţi stimula astfel să caute ei înşişi şi îi veţi ajuta să crească intelectual viguros şi durabil!
• Nu le spuneţi niciodată: 'Asta e un non-sens, o prostie!' sau 'Nu are nicio legătură!'.
• Stimulaţi-i să vă explice ce legătură văd ei acolo unde dumneavoastră nu vedeţi niciuna. Cu argumente şi contra-argumente.
• Iar dacă ei nu ştiu să explice, căutaţi dumneavoastră sau măcar păstraţi ideea: e posibil ca, la un moment dat, să vedeţi o legătură, un sens! 
• Şi spuneţi-le aceasta: că e posibil să existe o legătură, un sens, chiar dacă, pentru moment, nu le vedeţi clar; şi că rămâne să mai cercetaţi, şi dumneavoastră şi ei!

Lectura profundă: un model posibil (VI)

VI. O lectură profundă este o lectură critică.

Mulţi cred că lectura critică înseamnă doar să emiţi păreri personale, să vii cu idei, opinii, experienţe diferite de ale autorului – eventual chiar fără a fi citit textul în întregime. Nimic mai fals şi mai periculos pentru dezvoltarea personală şi pentru comunicarea intelectuală !

A spune doar 'Eu cred că...', 'Asta e părerea mea...' nu înseamnă critică, ci autosuficienţă şi auto-limitare. Poţi contrazice orice şi pe oricine, cu condiţia să aduci argumente, probe suficiente şi suficient de bine documentate, verificate.

Lectura profundă : un model posibil (V)

• V. Acurateţea: lectura activă, empatică şi reflexivă

Orice lectură este, indiscutabil, un act subiectiv. Structurile de percepţie, limbaj, gândire şi imaginaţie, valorile, atitudinile, convingerile, credinţele, emoţiile, interesele celui care citeşte fac din orice întâlnire cu un text un proces de interpretare. Nu există şi nu poate exista lectură 100% obiectivă – cel puţin nu în lumea umană cunoscută până acum.

Pornind de aici, mulţi îmbrăţişează un relativism extrem, pretinzând că orice interpretare ar fi la fel de valabilă ca oricare alta: e suficient să spui 'Asta e interpretarea mea' şi 'te-ai scos'!

Lectura profundă: un model posibil (III-IV)

• Atitudinea apreciativă.
• Legătura cu experienţa (practica).

Reamintesc: alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă: citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite. NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut.

Lectura profundă înseamnă a citi:

Lectura profundă: un model posibil (I-II)

Alegi acest model de lectură dacă scopul pe care îl urmăreşti e dezvoltarea personală profundă şi durabilă. Citeşti pentru a-ţi provoca propriul mod de gândire-acţiune şi a-ţi depăşi propriile limite, NU pentru a-ţi confirma şi întări opiniile, stereotipurile, prejudecăţile, limitele cu care te-ai obişnuit şi cu care te simţi, probabil, confortabil. Nici pentru a reţine un nume, un titlu şi câteva idei / citate utile doar pentru a promova un examen, a rezolva o problemă punctuală sau a face impresie bună într-un cerc social. Şi nici doar pentru a-ţi (pe)trece timpul într-un mod intelectual şi plăcut...

Sub aspectul dezvoltării personale durabile, textele nu sunt ‚bune’ sau ‚proaste’ în sine, cititorul le face să fie într-un fel sau altul! Oricât de modest calitativ ar fi textul, dacă îl supui unei lecturi profunde înveţi ceva din el: un mod de a gândi, de a formula o întrebare şi de a căuta un răspuns, de a aborda şi rezolva o problemă de viaţă, de a gestiona o emoţie, un sentiment... Dacă la finalul unei lecturi nu poţi spune ce ai învăţat, ce limite ţi-ai depăşit, unde şi cum poţi utiliza ce ai învăţat, e semn sigur că ai citit superficial!

Repet însă: în orice domeniu, există texte cu un potenţial de dezvoltare mai mare şi e profitabil să le citim cu prioritate. Acesta - potenţialul de dezvoltare personală şi socială - ar trebui să fie criteriul determinant în alegerea bibliografiilor şcolare, nu altul!

I. Interogaţia / problematizarea iniţială.
II. Focalizarea.
*** Educaţia pentru lectură: critici şi sugestii.

Ce, pentru ce şi cum citim ?

1. ‚N-ai ce face? Te plictiseşti? Ia o carte şi citeşte!’ – e un îndemn pe care l-am auzit de multe ori în jurul meu, îndeosebi de la părinţi către adolescenţi. Sau: ‚Nu te simţi singur(ă)?' / 'Nu. Citesc!’. Lectura ca mod de a-ţi omorî timpul sau ca ‚tratament’ împotriva plictiselii şi singurătăţii! Concurată masiv astăzi de computere şi telefoane mobile...

Ştim într-adevăr să citim? Despre analfabetismul funcţional

Cu doi-trei ani în urmă, în timpul unui curs al meu la Şcoala Doctorală, o studentă foarte bine dotată intelectual a comentat : „Bine ca am ajuns la doctorat, ca să învăţăm să citim!”. In aceeaşi perioadă, o altă studentă, aflată în anul terminal (!) al ciclului de licenţă, s-a străduit (destul de agresiv) să mă convingă că a scrie un rezumat e acelaşi lucru cu a scrie un cuprins şi că, în consecinţă, merita o notă de promovare. Iar cazurile în care studenţii se străduiau să mă convingă că au scris 'exact ca în suportul de curs', deşi scriseseră exact opusul pentru că omiseseră 'câteva cuvinte' (esenţiale!) sau folosiseră 'alte cuvinte' (inadecvate) au fost numeroase: după examene, se plângeau că nu înţeleg ce trebuie să scrie, pentru că, dacă reproduc cursul, le spun că eu nu apreciez memorarea mecanică, iar dacă scriu 'cu cuvintele lor' iar nu e bine...

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (VII)

Două studii de caz

Cele două cazuri de mai jos ilustrează 'teoria' prezentată în articolele precedente. Conversaţiile sunt reproduse din memorie. Dincolo de inexactităţile inevitabile de limbaj, m-am străduit să redau cât mai exact esenţa schimburilor de idei. Am evitat să-mi „cosmetizez” intervenţiile şi îmi asum greşelile: Errare humanum est – nimeni nu e infailibil si sunt convinsă că recunoaşterea greşelilor este o dovadă de profesionism: numai recunoscând când greşim putem progresa!

O practică profesională reflexivă şi flexibilă e singura cu adevărat etică

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (VI)

Pentru a conchide, după cele cinci articole precedente: în loc să clamăm o neutralitate şi non-directivitate iluzorii, e mai realist şi mai corect etic să lucrăm sistematic la o conştientizare a implicării umane şi directivităţii, pe care să le supunem continuu reflecţiei proprii, pe de o parte, şi alegerilor conştiente ale clientului, pe de altă parte.

Această alternativă a unei practici de coaching / consiliere bazat/e pe conştientizarea implicării umane şi directivităţii e posibilă, în viziunea mea, prin:

Direcţionarea către a alege schimbarea în locul status quo-ului face parte din esenţa coachingului şi consilierii

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (V)

Aş risca să duc raţionamentul din articolele anterioare până la a afirma că direcţionarea controlată face parte din esenţa coachingului şi consilierii, reprezintă rostul, sensul lor: vorbesc aici despre direcţionarea către a alege schimbarea în locul status quo-ului.

Uneori, implicarea subiectivă e preferabilă posturii obiective (neutre), ori e inevitabilă

Despre neutralitate şi non-directivitate în coaching şi consiliere: coach / consilier reflexiv şi flexibil versus coach / consilier aparent neutru (IV)

Autenticitatea beneficiarului (clientului) din coaching / consiliere constituie o condiţie sine qua non a progresului său în direcţia unor obiective în care se regăsesc valorile sale fundamentale şi structurile sale specifice de personalitate. Or, din practica antropologilor este ştiut deja de multă vreme că autenticitatea intervievatorului stimulează autenticitatea celui intervievat,

Dezvoltarea gândirii critice: întrebările din educaţie şi coaching

Aseara, la Clubul Taranului Roman, a avut loc lansarea cartii Einstein si arta de a naviga. O explorare a leadershipului modern a autorilor olandezi Anne de Graaf si Klaas Kunst, tradusa in limba romana de Tatiana Chera, si publicata prin colaborarea intre Editura CODECS si Exceed.

Dincolo de stilul non-formal al evenimentului, foarte diferit de acela al lansarilor cu care suntem obisnuiti in lumea academica, mi-am regasit propriile convingeri in mesajul pe care organizatorii si autorii au tinut sa-l transmita. In interpretarea mea, mesajul acesta ar putea fi formulat astfel: o carte, oricare ar fi ea, nu trebuie citita pur si simplu, ci folosita pentru a intelege si gestiona mai bine propriile experiente, iar folosul pe care il aduce cartea in discutie este acela ca il invata, il provoaca pe cititorul aspirant la performanta in leadership sa-si puna intrebari.