Învaţă să te eliberezi de ideea de vinovăţie ! Răspuns la un comentariu recent

Eu nu mai spun demult nimănui "Ai şi tu o vină, asumă-ţi partea ta de vină !", pentru că nimeni nu devine mai bun când se simte vinovat, dimpotrivă !

Pe cei cu care lucrez, îi îndemn întotdeauna, şi îi ajut, să înveţe să se elibereze de ideea însăşi de vinovăţie, adică :

1. să deosebească între vină, greşeală (limite şi slăbiciuni umane) şi responsabilitate, şi să se focalizeze pe ultimele două, lăsându-le lui Dumnezeu şi judecătorilor calificaţi sarcina de a stabili cine e vinovat şi cine nu ; foarte pe scurt :

Copiii şi divortul: cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

Uneori, din motive variate şi complexe, nu putem evita o despărţire. Ceea ce trebuie să ne preocupe este nu atât dacă să divorţăm, ci cum să procedăm înainte de proces, în timpul procesului şi după separare, pentru a diminua riscurile. 
Stă în puterea părinţilor să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă şi să se lase influenţaţi de rude şi prieteni.

*

• Statistic, copiii ai căror părinţi au divorţat înregistrează mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale (consum de alcool şi droguri, dificultăţi de integrare în grupurile de vârstă, experienţe sexuale precoce, copii născuţi în afara căsătoriei, gânduri de sinucidere) şi obţin rezultate şcolare mai slabe decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.

• Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
  Când ajung la vârstele adulte, aceşti copii ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă. Şi, mai ales, sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regrete etc., fără a înregistra însă mai frecvent patologii psihice). 

• Totuşi, nu toţi copiii care au trăit experienţa unui divorţ sunt afectaţi în aceeaşi măsură: unii se restabilizează relativ repede, alţii înregistrează chiar o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Rezultă că problemele nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii în care are loc despărţirea părinţilor şi în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.

Acest articol continuă prezentarea unor concluzii şi recomandări formulate după lectura unui studiu ştiinţific de sinteză : Amato, Paul R. (2010) ‘Research on Divorce: Continuing Trends and New Developments’. Journal of Marriage and Family 72 (June 2010): 650 – 666.

...

Consecinţe ale divorţului asupra adulţilor : cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

• Dacă familia voastră are echilibru funcţional, oferă securitate şi condiţii de dezvoltare atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, şi totuşi îţi vine dor de ducă pentru că "lipseşte ceva", nu ai aventura, iubirea romantică, pasiunea, comunicarea intelectuală, fericirea la care visezi, apelează mai întâi la un profesionist care să vă ajute să vă reconstruiţi împreună : riscurile ca, după divorţ sau separare, şi voi şi copiii să vă confruntaţi cu serioase consecinţe negative în plan psihic, fizic şi social, pe termen lung, sunt mari şi certe. 
• Dacă relaţiile voastre sunt marcate de violenţă fizică sau / şi psihică, verbală, financiară, sexuală sau de altă natură, dacă simţi că îţi erodează încrederea în sine şi te împiedică să te dezvolţi, nu te minţi spunându-ţi că nu divorţezi "din cauza copiilor" : copiii pot avea o dezvoltare mai echilibrată într-o structură familială monoparentală decât într-una biparentală marcată de violenţă. Mai mult, chiar tu, femeie sau bărbat, ai şansa unei schimbări în bine.  
• Foarte multe depind de cum gestionezi TU lucrurile în timpul divorţului şi după aceea !