Politică, morală şi inteligenţă caracterială

• Inteligenţa caracterială nu se confundă cu morala, în sensul de acţiune conformă cu norme împărtăşite de un grup şi învăţate îndeosebi în "cei şapte ani de-acasă". Ea implică gândire critică, reflexivitate.

• Este posibil ca afirmaţia "În politică nu există morală" să fie adevărată. Într-o societate plurală, cu sisteme de valori (morale) multiple, nu morala în sine ar trebui să ne intereseze la oamenii politici, ci inteligenţa lor caracterială, care presupune capacitatea de a ieşi din tiparele particulare de gândire prin care judecă binele şi răul, atunci când interesele colective o cer. Şi, Doamne, cât de utile ar fi nişte teste care să măsoare această capacitate a candidaţilor (şi nu numai a lor)! 

• NB. Pentru cei care se îndoiesc că instrumentele valide de măsurare a aspectelor caracteriale ar fi posibile, voi repeta invitaţia de a citi ce spun cercetători reputaţi în domeniu : http://www.viacharacter.org/SURVEYS/AboutSurveys.aspx

O întrebare adresată de un cititor a condus la câţiva paşi înainte în conturarea conceptului inteligenţă caracterială. Reproduc aici schimbul de mesaje, pentru că deschide cel puţin trei teme interesante, la care merită lucrat pe termen lung : 

1. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi morală;
2. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi gândirea critică;  
3. raportul dintre inteligenţa caracterială (IC) şi politică.

.

Inteligenţă emoţională şi inteligenţă caracterială

Dacă avem nevoie urgentă să investim într-o capacitate transversală, aceea este inteligenţa caracterială !

• Întrebare : Sunt cei care manipulează, în relaţii interindividuale sau la nivel politic-social, inteligenţi emoţional? 

• Răspuns : Categoric, da ! Inteligenţa emoţională este principalul instrument al manipulării. Şi al traficului de influenţă. Şi al corupţiei. 

În ultima vreme, am început să mă întreb dacă inteligenţa emoţională este neapărat un lucru bun. Că e reală şi necesară, utilă, că, în anumite contexte, ajută la creşterea calităţii relaţiilor şi a vieţii, nu contest. Mă întreb însă dacă e bine ca dezvoltarea ei (şi a celorlalte forme de inteligenţă cunoscute : cognitivă, socială, artistică, sportivă etc.) să devină un scop în sine.

Şi iată la ce am ajuns ...
.

 .

Bun venit în 2011 !

Să ne aducă, fiecăruia, 
numai ce şi cât avem nevoie ca să facem 
ce avem de făcut bun şi bine în viaţa aceasta !

.

Învaţă să te eliberezi de ideea de vinovăţie ! Răspuns la un comentariu recent

Eu nu mai spun demult nimănui "Ai şi tu o vină, asumă-ţi partea ta de vină !", pentru că nimeni nu devine mai bun când se simte vinovat, dimpotrivă !

Pe cei cu care lucrez, îi îndemn întotdeauna, şi îi ajut, să înveţe să se elibereze de ideea însăşi de vinovăţie, adică :

1. să deosebească între vină, greşeală (limite şi slăbiciuni umane) şi responsabilitate, şi să se focalizeze pe ultimele două, lăsându-le lui Dumnezeu şi judecătorilor calificaţi sarcina de a stabili cine e vinovat şi cine nu ; foarte pe scurt :

Cel mai potrivit dar de Sărbători : iertarea de sine !

Fiecăruia, urarea pe care am învăţat-o de la o vecină de 95 ani :

Să-ţi dea Dumnezeu ce-ţi lipseşte şi oameni ca tine !

În dar de Sărbători, vă invit să citiţi sau recitiţi :

Despre iertare şi încredere în sine
Responsabilitate vs. vinovăţie : relaţii mai durabile şi funcţionale, încredere în sine, sănătate

De ce există Dumnezeu?

.

Sondajul CSOP, tinerii şi comunismul

Un sondaj - Atitudini si opinii despre regimul comunist din Romania - realizat de CSOP pentru Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a aprins spiritele în presă :

• 20 de ani de democraţie ne-au întors cu faţa la comunism (Marian Sultănoiu, Gândul) 
• Românii, nostalgici după comunism (Gabriel Păleanu, Cotidianul)
• Şi multe alte titluri similare ...

Voi scrie doar 3 comentarii.

1. O întrebare ridică probleme de interpretare.
2. O altă întrebare manipulează răspunsurile.
3. Generaţiile tinere nu au fost purtătoare ale valorilor capitalist-democratice, după 1989 : rezultate care confirmă anticipări ale mele, formulate cu mulţi ani în urmă (1994 şi 2002)

Comunicare de performanţă : "trucuri" din sociologia calitativă / antropologie pentru a-ţi dezvolta arta conversaţiei

• Pe parcursul unui interviu calitativ, profesionistul (operator, intervievator) foloseşte mai multe tipuri de intervenţii, iar cele mai multe dintre ele sunt utilizate - sau utilizabile / transferabile - şi în activităţile de coaching, consiliere, educaţie, jurnalism etc. şi chiar în interacţiunile cotidiene (în familie, la muncă, cu prietenii etc.). Oricine ai fi, poţi învăţa din tehnicile de cercetare calitativă multe "trucuri" pentru a-ţi dezvolta competenţele de comunicare eficace şi eficientă.

1. Ascultarea activă şi empatică
2. Prefaţările şi tranziţiile
3. Intervenţii de clarificare şi aprofundare : relansările ; verificarea sensului / interpretării ; explicitarea raţionamentelor ; comunicarea unei opinii sau experienţe diferite ; întrebările directe ; intervenţii în vederea testării unor ipoteze
4. Intervenţii pentru controlul focalizării şi creşterea calităţii răspunsurilor
5. Întreruperile
6. Intervenţii pentru menţinerea interesului şi încrederii interlocutorului
7. Încheierea interviului / întâlnirii.

(...)

Inteligenţă emoţională şi leadership

•  Cercetările arată că legătura între inteligenţa emoţională şi leadership a fost mult exagerată !

 Redau aici câteva concluzii cu privire la corelaţia între inteligenţa emoţională (EI) şi leadership, desprinse dintr-un studiu de sinteză foarte recent : Harms, P. D.  and Credé, Marcus (2010) Emotional Intelligence and Transformational and Transactional Leadership: A Meta-Analysis, Journal of Leadership & Organizational Studies, 17(1) : 5–17. URL : http://jlo.sagepub.com/content/17/1/5