Educaţie şi justiţie socială

1.  Conceptul de justiţie socială. Abordarea clasică
2.  În ce constă meritul personal şi cum poate fi el măsurat / probat?
3.  Justiţia socială ca egalitate a şanselor
4. Măsuri politice pentru creşterea egalităţii şanselor la educaţie
5. Au condus reformele educative la o creştere a egalităţii şanselor? Ce spun studiile empirice de evaluare ?
6. Concluzii: Mecanisme sociale de construcţie a reuşitei şcolare diferenţiate.

1. Conceptul de justiţie socială. Abordarea clasică

• Inegalitate socială, avuţie, putere, prestigiu, legitimare
• Stratificare, mobilitate, societate deschisă
• Societate meritocratică: dobândit versus prescris

2. În ce constă meritul personal şi cum poate fi el măsurat / probat?

• Meritul ca aptitudine / talent. Critica noţiunii merit = inteligenţă

• Meritul ca inteligenţă + efort de realizare. Pe ce bază evaluează societatea un rezultat oarecare al acţiunii individuale ca performanţă?

• Meritul ca titlu dobândit / calificare / autorizare (entitlement). Reuşita şcolară ca prim indicator al meritului

3. Justiţia socială ca egalitate a şanselor
4. Măsuri politice pentru creşterea egalităţii şanselor la educaţie

• Egalitatea de acces şi nondiscriminarea: prevederi constituţionale şi legislaţii specifice
• Instituirea învăţământului general ca învăţământ public (sau de stat)
• Instituirea învăţământului general ca învăţământ obligatoriu
• Prelungirea progresivă a duratei învăţământului public / de stat
• Desegregarea socială (sau învăţământul mixt)
• Desegregarea rezidenţială
• Renunţarea la clasele / grupele „de nivel” (de-tracking)
• Curriculumul comun
• Curriculumul opţional: crearea cât mai multor oportunităţi de dezvoltare a aptitudinilor individuale
• Politici educative care respectă identitatea culturală
• Politici ale discriminării pozitive în raport cu educaţia
• Politici focalizate pe educaţia pe tot parcursul vieţii (lifelong learning)

5. Au condus reformele educative la o creştere a egalităţii şanselor? Ce spun studiile empirice de evaluare ?

• Ipoteza selecţiei sociale bazate tot mai mult pe merit.
• Anchete-pionier: ancheta longitudinală INED, Franţa, 1962-1972; Raportul Coleman, SUA, 1966; Cr. Jencks et al., SUA, 1972;, Raportul Plowden, Anglia, 1967
• Rezultate ale anchetelor mai recente.

Concluzii: Mecanisme sociale de construcţie a reuşitei şcolare diferenţiate. (Schiţă)
1.      Inegalitatea bazată pe merit nu e legitimă
2.      Alegerile libere şi mecanismele autoreglatoare ale pieţei
3.      Şcoala meritocratică – un mit necesar

• Determinări genetice ale reuşitei şcolare
• Determinări familiale ale reuşitei şcolare
  • Starea materială (capitalul economic)
  • Variabilele culturale / capitalul cultural
  • Variabilele relaţionale / capitalul social intrafamilial şi extrafamilial
• Determinări şcolare ale reuşitei şcolare
  • Dotările şcolare şi încadrarea şcolilor cu personal calificat
  • Caracteristicile organizaţional-manageriale ale şcolii
    • Efectul de segregare.
    • Tipul de management şcolar.
  • Caracteristicile culturale ale şcolii
    • Tipul de cultură formală a şcolii.
    • Curriculumul real.
    • Culturile grupurilor de elevi
  • Caracteristicile relaţionale ale şcolii
    • Efectele stilului didactic.
    • Efectul aşteptărilor.
    • Efectul etichetărilor.
    • Efectul percepţiilor de tip „victimă” şi al complicităţii interacţionale.
• Determinările comunitare ale reuşitei şcolare
  • Condiţiile materiale
  • Factorii culturali
  • Securitatea comunitară

Descărcaţi textul integral în format pdf la adresa: http://elisabetastanciulescu.ro/cursuri/sociologia-educatiei/