Viaţa ca un reality show sau despre Lumina-limitare: tu când faci să crape cerul care te (re)strânge?

• La cer ne-am obişnuit să privim ca la o sursă de zbor vertical.
  Dar, iată, putem trăi într-o sesiune de coaching-consiliere-mentorat o revelaţie în măsură să ne schimbe viaţa, când cerul nostru - sau ceea ce credeam că era cerul nostru - "se crapă", lăsându-ne să vedem că nu era altceva decât o modestă pânză pe care am ţesut-o, precum paianjenii, probabil din aceleaşi nevoi sau instincte ca şi ei. Şi lăsându-ne, totodată, să zărim un alt orizont care ne cheamă, o altă stea-călăuză pe un nou drum.
   
• Ceea ce pare a fi cerul nostru, altfel spus sursa noastră de valoare, lumină, frumos, autentic, aspiraţie, vis, ideal, zbor etc. etc., poate să nu fie altceva decât o altă limitare, mai efectiv constrângătoare decât altele, pentru că ne întreţine o iluzie extrem de puternică de autentic şi valoare înaltă.
   
• Creştem şi învăţăm să zburăm progresiv numai în măsura în care reuşim să rupem cerul pe care l-am ţesut şi care ne limitează.
  (...)
  

De ce există Dumnezeu?

• Scriu acestea provocată de o trimitere gasită astăzi pe un site: "De ce există Dumnezeu? - everystudent.ro - Există Dumnezeu? Dacă da, de ce? Dovezi clare pentru concluzii bune". 

Cred că, în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, întrebarea şi cercetarea sunt sterile intelectual şi inutile pragmatic, pentru omul obişnuit. Intelectual vorbind, căutarea răspunsului îmi pare un exerciţiu de dragul exerciţiului : nu există nicio şansă ca cineva să ofere vreodată probe sau argumente "clare" - cum promite site-ul care m-a provocat să scriu -, irefutabile, într-un sens sau altul. Pe de altă parte, pentru nevoile practice nu avem nevoie de întrebare şi de raţionamente lungi şi sofisticate, de multe ori sofistice, avem nevoie doar de credinţa simplă. 

Privind în jur, mie mi-e tot mai greu să cred că Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul şi asemănarea Lui. Mi se pare mult mai probabilă ipoteza că fiecare dintre noi reconfigurează continuu un Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există pentru fiecare şi în fiecare dintre noi numai în măsura şi în ipostazele în care fiecare are nevoie de el.

Dacă dorim neapărat să căutăm un "Dumnezeu Adevărat", e mai profitabil să căutăm Dumnezeul în a cărui credinţă devenim mai buni. A căuta să devii mai bun stimulând în tine Respectul, Iubirea şi Corectitudinea - faţă de sine şi faţă de ceilalţi - îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini.

Interviurile de angajare : despre iluzia meritocratică şi recrutori

• Mă adresez aici şi recrutorilor, dar mai ales candidaţilor potenţiali, pentru că e extrem de util să fii prevenit/ă în legătură cu posibilele surse exterioare ale succesului sau eşecului tău : de vreme ce nu le poţi controla, nu au de ce să-ţi afecteze stima de sine şi încrederea în capacitatea ta de performanţă !  
• Construieşte-ţi încrederea în capacitatea proprie de performanţă nu pe 'succesele' tale sociale - dependente întotdeauna de foarte mulţi factori aleatori -, ci pe observaţii şi evaluări personale, în care aplici sistematic criterii clare de valoare, standarde clare şi indicatori concreţi de reuşită ! 
• Lumea socială nu e unică, aceeaşi pentru toţi : nu trebuie decât să cauţi, sau să construieşti, lumea care ţi se potriveşte, în care oamenii care contează au aceleaşi repere cu ale tale !

Unii clienţi mă caută cu câteva zile înainte de un interviu programat, cu scopul de a găsi răspunsurile cele mai sigure la întrebările de pe o listă.
Au 'confecţionat-o' - şi au formulat deja unele răspunsuri - inspirându-se din sfaturile oferite pe internet de unii experţi în HR, din relatările unor cunoştinţe şi, uneori, din experienţe anterioare proprii.

Cum să mă îmbrac? Ce atitudine să adopt?  
De ce îţi doreşti postul acesta? Care sunt principalele calităţi pe care le vede la tine actualul tău şef? Dar principalele defecte? Ce ai face dacă...?

Lista continuă în acest registru, iar omul din faţa mea se chinuieşte literalmente să ghicească răspunsurile care l-ar mulţumi pe recrutor şi l-ar ajuta să câştige competiţia. Şi cu cât caută mai mult, cu atât cresc neliniştea şi nesiguranţa sa în faţa încercării care îl aşteaptă.

Emoţii şi raţiune : nu ne transformăm în roboţi dacă devenim mai calculaţi. Despre focalizarea pe rezultate în viaţa cotidiană

• Cu aplicare la prezentările în public, interviurile de angajare, examene şi concursuri 

Înainte de a verifica dacă obiectivele tale sunt 'deştepte' (SMART), asigură-te că sunt înţelepte !

Te-ai gândit vreodată să-ţi propui un scop clar şi să nu te abaţi de la el atunci când te întâlneşti 'la o cafea' sau 'la un pahar de vorbă' cu un amic? Sau când te intersectezi cu unul dintre membrii familiei la micul dejun sau la cină? Sau când pleci în vacanţă, în concediu, ori la o petrecere?
E aberant, nu? Nenatural! Unde mai sunt autenticitatea, spontaneitatea, sensibililatea, relaxarea?

Ei bine, nu! E în avantajul dezvoltării tale personale şi te ajută să obţii performaţe mai înalte, să întreţii relaţii mai sănătoase şi, în general, să generezi o calitate mai bună a vieţii!

Copiii şi divortul: cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

Uneori, din motive variate şi complexe, nu putem evita o despărţire. Ceea ce trebuie să ne preocupe este nu atât dacă să divorţăm, ci cum să procedăm înainte de proces, în timpul procesului şi după separare, pentru a diminua riscurile. 
Stă în puterea părinţilor să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă şi să se lase influenţaţi de rude şi prieteni.

*

• Statistic, copiii ai căror părinţi au divorţat înregistrează mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale (consum de alcool şi droguri, dificultăţi de integrare în grupurile de vârstă, experienţe sexuale precoce, copii născuţi în afara căsătoriei, gânduri de sinucidere) şi obţin rezultate şcolare mai slabe decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.

• Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
  Când ajung la vârstele adulte, aceşti copii ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă. Şi, mai ales, sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regrete etc., fără a înregistra însă mai frecvent patologii psihice). 

• Totuşi, nu toţi copiii care au trăit experienţa unui divorţ sunt afectaţi în aceeaşi măsură: unii se restabilizează relativ repede, alţii înregistrează chiar o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Rezultă că problemele nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii în care are loc despărţirea părinţilor şi în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.

Acest articol continuă prezentarea unor concluzii şi recomandări formulate după lectura unui studiu ştiinţific de sinteză : Amato, Paul R. (2010) ‘Research on Divorce: Continuing Trends and New Developments’. Journal of Marriage and Family 72 (June 2010): 650 – 666.

...

Consecinţe ale divorţului asupra adulţilor : cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

• Dacă familia voastră are echilibru funcţional, oferă securitate şi condiţii de dezvoltare atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, şi totuşi îţi vine dor de ducă pentru că "lipseşte ceva", nu ai aventura, iubirea romantică, pasiunea, comunicarea intelectuală, fericirea la care visezi, apelează mai întâi la un profesionist care să vă ajute să vă reconstruiţi împreună : riscurile ca, după divorţ sau separare, şi voi şi copiii să vă confruntaţi cu serioase consecinţe negative în plan psihic, fizic şi social, pe termen lung, sunt mari şi certe. 
• Dacă relaţiile voastre sunt marcate de violenţă fizică sau / şi psihică, verbală, financiară, sexuală sau de altă natură, dacă simţi că îţi erodează încrederea în sine şi te împiedică să te dezvolţi, nu te minţi spunându-ţi că nu divorţezi "din cauza copiilor" : copiii pot avea o dezvoltare mai echilibrată într-o structură familială monoparentală decât într-una biparentală marcată de violenţă. Mai mult, chiar tu, femeie sau bărbat, ai şansa unei schimbări în bine.  
• Foarte multe depind de cum gestionezi TU lucrurile în timpul divorţului şi după aceea !
  
  

Responsabilitate vs. vinovăţie : relaţii mai durabile şi funcţionale, încredere în sine, sănătate

• Învăţaţi să vă simţiţi responsabili, nu vinovaţi: veţi reuşi relaţii mai durabile şi funcţionale, vă veţi cultiva încrederea în sine şi vă veţi proteja împotriva unor depresii.
• Obişnuiţi-vă partenerii, copiii, elevii, colaboratorii, subalternii să se simtă responsabili, nu vinovaţi : veţi cultiva o atmosferă mai senină şi mai propice performanţei.
  
  

Copiii: creativitate şi gândire critică naturale. Creşteţi împreună cu ei !

• Nu le spuneţi niciodată copiilor: 'Ţi-am răspuns o dată la întrebarea asta!'
• Întrebaţi-i ce au reţinut ei din răspunsul anterior şi ce îi face să repete întrebarea. Poate caută răspunsuri multiple acolo unde dumneavoastră vă mulţumiţi cu unul singur? Sau poate simt că răspunsul nu e suficient, nu acoperă toate dimensiunile întrebării?  
• Automotivaţi-vă să căutaţi împreună cu ei şi alte răspunsuri, la care nu v-aţi gândit până atunci! În acest fel, vă veţi dezvolta, veţi creşte odată şi împreună cu ei!
• Răspundeţi la întrebările lor cu alte întrebări  - de clarificare, de aprofundare, de verificare - pe înţelesul lor: îi veţi stimula astfel să caute ei înşişi şi îi veţi ajuta să crească intelectual viguros şi durabil!
• Nu le spuneţi niciodată: 'Asta e un non-sens, o prostie!' sau 'Nu are nicio legătură!'.
• Stimulaţi-i să vă explice ce legătură văd ei acolo unde dumneavoastră nu vedeţi niciuna. Cu argumente şi contra-argumente.
• Iar dacă ei nu ştiu să explice, căutaţi dumneavoastră sau măcar păstraţi ideea: e posibil ca, la un moment dat, să vedeţi o legătură, un sens! 
• Şi spuneţi-le aceasta: că e posibil să existe o legătură, un sens, chiar dacă, pentru moment, nu le vedeţi clar; şi că rămâne să mai cercetaţi, şi dumneavoastră şi ei!