Emoţii şi raţiune : nu ne transformăm în roboţi dacă devenim mai calculaţi. Despre focalizarea pe rezultate în viaţa cotidiană

• Cu aplicare la prezentările în public, interviurile de angajare, examene şi concursuri 

Înainte de a verifica dacă obiectivele tale sunt 'deştepte' (SMART), asigură-te că sunt înţelepte !

Te-ai gândit vreodată să-ţi propui un scop clar şi să nu te abaţi de la el atunci când te întâlneşti 'la o cafea' sau 'la un pahar de vorbă' cu un amic? Sau când te intersectezi cu unul dintre membrii familiei la micul dejun sau la cină? Sau când pleci în vacanţă, în concediu, ori la o petrecere?
E aberant, nu? Nenatural! Unde mai sunt autenticitatea, spontaneitatea, sensibililatea, relaxarea?

Ei bine, nu! E în avantajul dezvoltării tale personale şi te ajută să obţii performaţe mai înalte, să întreţii relaţii mai sănătoase şi, în general, să generezi o calitate mai bună a vieţii!

Copiii şi divortul: cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

Uneori, din motive variate şi complexe, nu putem evita o despărţire. Ceea ce trebuie să ne preocupe este nu atât dacă să divorţăm, ci cum să procedăm înainte de proces, în timpul procesului şi după separare, pentru a diminua riscurile. 
Stă în puterea părinţilor să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă şi să se lase influenţaţi de rude şi prieteni.

*

• Statistic, copiii ai căror părinţi au divorţat înregistrează mai multe probleme de sănătate, mai multe dezechilibre emoţionale şi comportamentale (consum de alcool şi droguri, dificultăţi de integrare în grupurile de vârstă, experienţe sexuale precoce, copii născuţi în afara căsătoriei, gânduri de sinucidere) şi obţin rezultate şcolare mai slabe decât copiii care cresc alături de ambii părinţi.

• Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
  Când ajung la vârstele adulte, aceşti copii ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai puţin satisfăcuţi de propria viaţă. Şi, mai ales, sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regrete etc., fără a înregistra însă mai frecvent patologii psihice). 

• Totuşi, nu toţi copiii care au trăit experienţa unui divorţ sunt afectaţi în aceeaşi măsură: unii se restabilizează relativ repede, alţii înregistrează chiar o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Rezultă că problemele nu sunt produse de divorţul ca atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii în care are loc despărţirea părinţilor şi în care se reconstruieşte noua configuraţie familială.

Acest articol continuă prezentarea unor concluzii şi recomandări formulate după lectura unui studiu ştiinţific de sinteză : Amato, Paul R. (2010) ‘Research on Divorce: Continuing Trends and New Developments’. Journal of Marriage and Family 72 (June 2010): 650 – 666.

...

Consecinţe ale divorţului asupra adulţilor : cele mai recente rezultate de cercetare (2000-2009)

• Dacă familia voastră are echilibru funcţional, oferă securitate şi condiţii de dezvoltare atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, şi totuşi îţi vine dor de ducă pentru că "lipseşte ceva", nu ai aventura, iubirea romantică, pasiunea, comunicarea intelectuală, fericirea la care visezi, apelează mai întâi la un profesionist care să vă ajute să vă reconstruiţi împreună : riscurile ca, după divorţ sau separare, şi voi şi copiii să vă confruntaţi cu serioase consecinţe negative în plan psihic, fizic şi social, pe termen lung, sunt mari şi certe. 
• Dacă relaţiile voastre sunt marcate de violenţă fizică sau / şi psihică, verbală, financiară, sexuală sau de altă natură, dacă simţi că îţi erodează încrederea în sine şi te împiedică să te dezvolţi, nu te minţi spunându-ţi că nu divorţezi "din cauza copiilor" : copiii pot avea o dezvoltare mai echilibrată într-o structură familială monoparentală decât într-una biparentală marcată de violenţă. Mai mult, chiar tu, femeie sau bărbat, ai şansa unei schimbări în bine.  
• Foarte multe depind de cum gestionezi TU lucrurile în timpul divorţului şi după aceea !
  
  

Responsabilitate vs. vinovăţie : relaţii mai durabile şi funcţionale, încredere în sine, sănătate

• Învăţaţi să vă simţiţi responsabili, nu vinovaţi: veţi reuşi relaţii mai durabile şi funcţionale, vă veţi cultiva încrederea în sine şi vă veţi proteja împotriva unor depresii.
• Obişnuiţi-vă partenerii, copiii, elevii, colaboratorii, subalternii să se simtă responsabili, nu vinovaţi : veţi cultiva o atmosferă mai senină şi mai propice performanţei.
  
  

Copiii: creativitate şi gândire critică naturale. Creşteţi împreună cu ei !

• Nu le spuneţi niciodată copiilor: 'Ţi-am răspuns o dată la întrebarea asta!'
• Întrebaţi-i ce au reţinut ei din răspunsul anterior şi ce îi face să repete întrebarea. Poate caută răspunsuri multiple acolo unde dumneavoastră vă mulţumiţi cu unul singur? Sau poate simt că răspunsul nu e suficient, nu acoperă toate dimensiunile întrebării?  
• Automotivaţi-vă să căutaţi împreună cu ei şi alte răspunsuri, la care nu v-aţi gândit până atunci! În acest fel, vă veţi dezvolta, veţi creşte odată şi împreună cu ei!
• Răspundeţi la întrebările lor cu alte întrebări  - de clarificare, de aprofundare, de verificare - pe înţelesul lor: îi veţi stimula astfel să caute ei înşişi şi îi veţi ajuta să crească intelectual viguros şi durabil!
• Nu le spuneţi niciodată: 'Asta e un non-sens, o prostie!' sau 'Nu are nicio legătură!'.
• Stimulaţi-i să vă explice ce legătură văd ei acolo unde dumneavoastră nu vedeţi niciuna. Cu argumente şi contra-argumente.
• Iar dacă ei nu ştiu să explice, căutaţi dumneavoastră sau măcar păstraţi ideea: e posibil ca, la un moment dat, să vedeţi o legătură, un sens! 
• Şi spuneţi-le aceasta: că e posibil să existe o legătură, un sens, chiar dacă, pentru moment, nu le vedeţi clar; şi că rămâne să mai cercetaţi, şi dumneavoastră şi ei!

Prezentări în public, interviuri de angajare, examene, concursuri: cum gestionăm emoţiile negative?

• O veste bună pentru aceia care se bazează pe mintea, pe voinţa şi pe răbdarea lor, nu pe reţete şi tehnici primite de-a gata: chiar şi hiperemotivii pot reuşi să-şi gestioneze emoţiile şi să obţină performanţe înalte! 
• Nu există nicio tehnică-minune, universal aplicabilă. Ce funcţionează pentru o persoană poate să nu funcţioneze pentru o alta; iar în cazul aceleiaşi persoane, ce merge într-o situaţie poate să nu mai fie valabil în alta şi ce dă rezultate astăzi poate să dea greş peste un an.
• Secretele reuşitei? (1) O bună cunoaştere de sine, acceptarea şi asumarea calităţilor şi slăbiciunilor. (2) O definire clară şi stimulativă a scopurilor, obiectivelor urmărite. (3) O pregătire bună - reală, nu 'crezută' sau doar declarată; ne păcălim sau chiar minţim adesea pe noi înşine. (4) Experimentarea cu răbdare a mai multor soluţii, până le găsim pe acelea care funcţionează pentru noi într-o situaţie sau alta.
• Un exerciţiu, pentru cei care doresc ...

Copii şi alte categorii vulnerabile, ONG-uri şi criză bugetară

• Reproduc aici un schimb de mesaje de pe grupul [romania_eu_list], suficient pentru a comunica o atitudine şi a invita la reflecţie. 
• Aceia care doresc, pot găsi o sinteză a studiilor sociologice pe tema copiilor români, în : Elisabeta Stănciulescu, 'Children and Childhood in Romanian Society and Social Research: Ideological and Market Biases and some Notable Contributions', in Current Sociology, March 2010, Volume 58 Issue 2: 309–334. Acces on-line la : http://online.sagepub.com sau http://dx.doi.org/10.1177/0011392109354247 ).

'De gustibus...' . Violenţa simbolică prin reinterpretări locale ale înţelepciunii universale

• Pe mulţi români şcolarizarea / culturalizarea nu i-a făcut mai deschişi la opinii diferite, la gusturi diferite, la comportamente diferite. Le-a oferit doar 'arme' noi - mai subtile - pentru bătăliile verbale care definesc acel modus vivendi fără de care rişti să nu fii considerat 'român adevărat'. Idei şi limbaje acumulate mecanic, superficial, fără analiză (gândire) critică, sunt folosite ca rezervor de resurse pentru a legitima identităţi şi ierarhii socio-culturale artificial create prin posesia diplomelor 'de masă', pentru a comunica atitudini de desconsiderare-respingere şi pentru a înnoi relaţiile şi practicile sociale cu noi forme de violenţă.

De câte ori aţi auzit, aţi citit, aţi pronunţat, aţi scris propoziţia Gusturile nu se discută ? Ce intenţii se puteau ghici din context sau din tonul cu care era spusă?