Despre iertare şi încredere în sine

Iertarea e doar aparent o relaţie cu celălalt ; în realitate, e un raport cu tine însuţi / însăţi !

Nu-i iertăm pe alţii sau nu le uităm greşelile pentru că nu suntem siguri de calităţile noastre !

Cel mai greu îi iertăm pe oamenii faţă de care, în adâncul nostru, simţim că am greşit cel mai mult - noi, nu ei - şi faţă de care nu suntem dispuşi să ne recunoaştem greşelile !

Învăţare continuă, cunoaştere de sine şi încredere în sine

Pentru mine, a învăţa continuu înseamnă a răspunde în fiecare seară la întrebarea: Ce limite ţi-ai depăşit astăzi ? Şi în ziua următoare: Ce poţi aplica astăzi din ce ai învăţat ieri? Întrebările vizează şi progresul meu în ansamblu, dar se focalizează pe obiectivul, pe proiectul meu prioritar în acel moment.

Nu e necesar să răstorn munţii sau să fiu 'cea mai...'. Şi cel mai mic progres contează: visurile mari şi progresele cele mai sigure se construiesc cu paşi mici !

Aspiraţia către lucrul cât mai bine făcut

• E a doua valoare fundamentală, pentru mine.

Nu vorbesc despre perfecţionismul inhibant, care te condamnă să nu accepţi nicio greşeală, nicio lacună, nicio slăbiciune, nicio critică, niciun eşec. Nici despre dorinţa auto-limitativă de a face lucrurile negreşit în felul şi la nivelul pe care le apreciază şefii, colegii, comisiile de examen sau interviu ş.a.

Vorbesc aici :

Deschiderea către ceilalţi - o valoare şi un interes personal

• E prima mea valoare.

Dacă eşti capabil(ă) să te bucuri sincer pentru fiecare reuşită şi fiecare calitate a oamenilor de lângă tine, îţi umpli realmente viaţa cu bucurii. Iar dacă îi ajuţi să se dezvolte, trăieşti multiplu şi nu te plictiseşti niciodată !

'Străini în noapte' sau 'Montagne russe'

Străini în noapte e titlul românesc al unei piese de teatru - Les montagnes russes de Eric Assous - pe care aş califica-o drept psiho-antropologică. Descoperită în Franţa, iar apoi tradusă şi regizată de Radu Beligan, care ar fi spus, chiar în timp ce viziona reprezentaţia franţuzească: 'Asta e pentru Florin Piersic'. Li s-a alăturat Emilia Popescu.

Dacă nu aţi văzut-o încă, nu ezitaţi să mergeţi, dacă aţi văzut-o deja, nu ezitaţi să o revedeţi !

Lectura profundă: un model posibil (VI)

VI. O lectură profundă este o lectură critică.

Mulţi cred că lectura critică înseamnă doar să emiţi păreri personale, să vii cu idei, opinii, experienţe diferite de ale autorului – eventual chiar fără a fi citit textul în întregime. Nimic mai fals şi mai periculos pentru dezvoltarea personală şi pentru comunicarea intelectuală !

A spune doar 'Eu cred că...', 'Asta e părerea mea...' nu înseamnă critică, ci autosuficienţă şi auto-limitare. Poţi contrazice orice şi pe oricine, cu condiţia să aduci argumente, probe suficiente şi suficient de bine documentate, verificate.

Elogiu anonimilor care schimbă lumea: o tabletă de weekend

Într-un jurnal de mare tiraj, un titlu promiţător: (citat din memorie) 'Când s-a schimbat lumea'. Conţinutul: muzica rock a anilor 1960-1970. Informaţie de suprafaţă şi mesaj anti-educativ:

Cum poţi transforma ceva rău într-o resursă pentru ceva bun? Despre gândirea pozitivă

• 'Gândeşte pozitiv!' - o modă intelectuală, un limbaj de lemn 
• Ce înţeleg eu prin gândire pozitivă ? 
• O ilustrare 
• Gândirea pozitivă se învaţă prin exerciţiu.